Un câine la „Veșnica pomenire”

Sâmbăta aceasta, la ultima slujbă din post pentru cei adormiți, se cânta Veșnica pomenire. Lumea se ruga, clopotele băteau, iar câinele bisericii s-a ridicat din somnul său și a început să urle, parcă, la lună. De trei ori s-a cântat și au bătut clopotele, de trei ori câinele a schelălăit într-un fel… sfâșietor.

I-am povestit Mariei secvența. M-a ascultat, s-a minunat, apoi mi-a spus serioasă:

– Cred că plângea pentru că avea și el pe cineva drag plecat în brațele lui Doamne-Doamne!

Am zâmbit și-am aprobat-o. Se vede treaba că animalele și copiii rămân în top la suflet curat, la simplitate, la înțelegerea lui Dumnezeu, a vieții și a Vieții!

S-ar putea să-ţi placă şi...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *