Jugul primei zile din an

Se spune că, aşa cum ne începem anul, aşa-l vom continua. De aici – grămezile de supersţiţii care ne însoţesc la trecerea dintre ani. Avem bani mulţi la noi şi ceva roşu, intim, mâncăm struguri şi peşte… ne prindem de fundul pantalonilor şi sărim de cinci ori, facem trei tumbe şi urlăm la lună. În fine.

Totuşi, dacă privim pe sub machiaj, pe sub lucrurile deja pregătite şi bine puse la punct, anume ca anul să fie frumos şi bun şi bogat… descoperim realitatea. Realitatea aceea de care încercăm să fugim şi care ne bate, mai mereu, pe umăr.
Miezul nopţii şi primele clipe din ianuarie ne găsesc cu ochii mari, cu gura până la urechi, cu un pahar în mână. Tot pe la ora aceea, deşi e aproape imposibil să ne mai fie foame… mâncăm! Că aşa-i tradiţia şi-apoi… cum să lipsim noi de la marea îmbuibare? Ne mai întrebăm, apoi, de ce e lumea nelipsită de la dechiderea magazinelor, de la reduceri şi promoţii, de la ciolan în stradă şi fasole în sân? 🙂
Dacă avem un plan mai bine pus la punct… petrecem! Dacă nu, tot petrecem! La televizor! Şi aşa, facem super audienţă unor programe tembele şi unor televiziuni… urmând să procedăm, tot anul, la fel!
Nu dormim. Cum să dormim în noaptea dintre ani? Ne ţinem cu vitejie, măcar până la ora 2-3… Apoi, dimineaţă (pe la amiază) ne trezim tehui de cap. Suntem somnoroşi toată ziua, ne e rău, dacă ne-am întrecut cu păhărelele, facem excursii dese pe la frigider, mai deschidem televizorul şi calculatorul… în cel mai bun caz, spunem da unei invitaţii la plimbare.

Cum ar putea accepta cineva ideea ca tot anul să-i fie ca prima zi? Eu una… nu-mi doresc să am un an obosit, plictisit, leneş, cu burta atât de plină. Aşa că… refuz să fiu superstiţioasă! Vorba unora… mi-ar purta ghinion! 🙂

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *