1 Decembrie – în misiune de salvare

La 1 Decembrie, e defilare. În viața de zi cu zi… în timp de pace și de război… e misiune de salvare. Astăzi, privindu-i pe toți cei implicați în parada militară – cât erau de frumoși, de festivi, de veseli, de înfrigurați, de oameni – am simțit o emoție aparte. Astăzi i-am văzut la defilare. Mâine pot să-i văd… de nevoie. Sau mâine pot afla despre oricare dintre ei că… nu mai este.

Oamenii ăștia merită mai mult respect decât li se oferă. Cu toate uscăturile care există în orice sistem – majoritatea reprezintă pădurea. Iar pădurea ar înfrunzi mai bine dacă și noi am învăța să fim corecți. Să nu ne mai furăm, să nu ne mai mințim, să nu ne mai consolăm cu „las-o, bă, că merge și așa”…

La 1 Decembrie e muzică populară. Și horă! Și-am horit astăzi, pentru tot anul! 🙂 De drag! Cu uimire! Alături de babe și moși… cum e obiceiul, alături de o mulțime de copii veseli și curioși, alături de un număr impresionant de elevi și studenți! Au fost atât de mulți tineri în Piața Unirii, cum n-am mai văzut decât la concertele moderne. Și-au fost atât de mulți tineri care s-au prins în horă – de credeam, inițial, că-s la camera ascunsă! Ei, fac și ei o tură și pleacă! Da’ de unde… c-am plecat eu, înaintea lor! 🙂 Erau tineri cu blugi rupți, cu baticuri tradiționale, cu voioșie, cu respect! Adică, pe bune! Respect pentru moment, pentru muzică, pentru clipa de patriotism și de unire!

O parte dintre cei care-au horit astăzi se vor implica mâine în misiuni de salvare. Și toți tinerii care-au horit astăzi vor fi, într-un fel sau altul, salvatorii noștri de mâine. Le mai lăsăm ceva de salvat? Dar noi? Ne lăsăm salvați?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *