Competiţii,  Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

Cum va fi copilul meu – adultul de mâine?

Copilul meu va fi un adult fericit, bun la suflet și demn. Cel puțin, asta îmi doresc pentru el și pentru asta încerc mereu ca eu să pot fi educator și exemplu. Să-i fiu mamă și prieten bun, punct de sprijin și de echilibru. Să am mereu brațele pregătite pentru o îmbrățișare, să am mereu brațele „descuiate” pentru a-i oferi spațiu și libertate.

Iubirea e necondiționată, dovedită prin fapte și rostită oricât de des – dar nu neglijăm nici explicațiile, regulile și responsabilitățile.

Pare ușor dar, Doamne, ne împiedicăm și ne împotmolim când ne e lumea mai dragă! Și-nvățăm să ne acceptăm nereușitele, să ne cerem iertare, să ne ridicăm și să mergem mai departe. Din nou și din nou! Pentru că un părinte bun nu e un părinte perfect – iar un copil perfect nu e un „cuminte” și-un „minunat”, la modul în care am fost educați să credem toate astea…

Copilul meu va fi un adult fericit – pentru că va ști mereu că are voie să greșească. Să nu știe. Să învețe. Să descopere! Copilul meu va fi un adult fericit, pentru că învață deja să nu fie în competiție cu alții – ci cu el însuși. Copilul meu va fi un adult fericit pentru că învață zi de zi să zâmbească și să iubească. Copilul meu va fi un adult fericit, pentru că se dezvoltă într-un mediu în care simțim că iubirea se înmulțește, pe măsură ce o împărțim și o dăruim.

Copilul meu va fi un adult cu suflet bun și frumos. Împreună încercăm să fim OAMENI – în fiecare zi, să avem zâmbet, să avem lacrimi, să avem cuvinte frumoase, o mână de ajutor, o minte creativă și colorată, o viață de povești și de pasiuni, o realitate în care fiecare om e special fix așa cum e el.

Copilul meu va fi un adult demn – căci nici iubirea, nici omenia, nici credința, nici respectul pentru aproapele nu înseamnă prostie. Copilul meu va fi un adult care va iubi și va accepta oamenii, dar nu se va teme de ei, nici nu le va intra în grații cu forța, nici nu se va rușina cu ceea ce el însuși reprezintă.

Copilul meu va fi un adult cu rădăcini la care s-au pus multă dragoste, timp de calitate petrecut în familie, discuții pe orice subiecte. Copilul meu va fi un adult care va privi cu drag spre copilărie, care va ști că oricând se poate întoarce acasă, că oricând va găsi alinare în brațele mamei.

Copilul meu, de fapt, nu e al meu – în sensul egoist și manipulator al cuvântului. E un dar neprețuit de la Dumnezeu, un împrumut pe termen lung și frumos, un talant din care să rodească adultul de mâine.

Am spus că nu-i ușor. Am spus că ne împiedicăm și că, uneori, conturul lui „mâine” abia se întrezărește… Și, totuși, astăzi, orice ar fi, suntem mână în mână, suflet lângă suflet, drag lângă drag. Și trăim astăzi, și ne bucurăm astăzi, și învățăm astăzi… și ne pregătim mereu pentru un nou „astăzi”. Cu suișuri și coborâșuri. Împreună. Învățăm. Știm. Greșim. Avem voie. Continuăm. Mereu. Cu iubire. Cu dorință de bine. Cu credință. Necondiționat!

***

carti-alfie

[Postarea aceasta este un răspuns la un comentariu-concurs din primăvară, în care Andreea Ignat cu al său Blog de Părinți m-a întrebat: Vrei cărțile lui Alfie Kohn? Le-am vrut, am vorbit despre cum cred că va fi copilul meu ca adult și… am câștigat! Abia în vară m-am învrednicit să merg să-mi ridic premiul și, acum, dacă a venit toamna, am zis că e cazul să mă laud :).]

One Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *