Astăzi – despre mame și-o Mamă
Astăzi, o Maică a adormit, pentru a se muta alături de Fiul său. Din fericire pentru noi și, mai ales, din prea multă iubire din partea ei, Maica aceasta a rămas pentru veșnicie ajutătoare și sprijinitoare a neamului omenesc. Rugătoare și mijlocitoare în fața lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii! Pentru noi, copiii ei!
Mă întristează când îi aud pe unii c-ar crede în Hristos, refuzând-o însă pe mama Lui, pe ființa în care El S-a întrupat, pe care El a ascultat-o mereu și căreia i-a îndeplinit rugămințile, pe care El a luat-o, apoi, în Împărăția Cerurilor! Tu cum te simți când ți-e înjurată mama? Dar El, oare cum se simte, când unii spun că Îl iubesc, necinstindu-i Maica?…
Offf, atât de la îndemână ne sunt Cerurile, și atât de departe stăm de ele! Tot astăzi, am asistat la o discuție în care o tânără vorbea despre planurile sale de viitor. Îi era teamă să se gândească la copii, știut fiind că, din păcate, tot mai mulți copilași se nasc acum cu diverse probleme de sănătate. Apoi, a ajuns la capitolul nuntă. Dar ea, clar, nu vrea nuntă la biserică – nu crede ea în Dumnezeu!
În acel moment, am căscat ochii mari și, recunosc… m-am băgat în seamă. Deși am avut un mare nod în gât, i-am spus cât am putut eu de cu drag, încercând să n-o supăr deloc. Habar n-am dacă am reușit, nici nu știu ce mi-o fi răspuns ea printre dinți… Dar i-am spus: În momentul în care vei fi mamă, și încă de dinainte de a-ți ține copilul în brațe, îți va fi foarte greu să nu crezi în Cineva/ Ceva! Când ești mamă, oricât de mult îți iubești copilul și oricât de mult vei vrea să faci totul pentru el, vei conștientiza cât ești de mică și de neputincioasă…. Nu vei putea respira fără să te rogi neîncetat pentru binele copilului tău!…
Și, din nou, astăzi – o mamă a făcut pomenirea de un an pentru fiul ei. Cu durere a trecut anul ăsta, cu lacrimi multe, cu rugăciune cât, poate, nu făcuse într-o viață. La ce folos?, ne-am putea întreba. Oricum e prea târziu. Nu e! Rugăciunea unei mame poate muta munții din loc! Necazul prin care a trecut i-a schimbat complet viziunea și prioritățile. Acum ea știe că viața nu se încheie aici – ar fi prea dureros ca pruncul tău să dispară, pur și simplu, în neant! Acum, ea știe că pruncul ei e la loc bun, și-și va trăi restul anilor cu rugăciune pentru sufletul lui și pentru sufletele celor dragi, ce sunt încă aici. Ea vrea să-și reîntâlnească fiul, atunci când va fi momentul – și, pentru asta, știe că trebuie să lupte pentru mântuire! Și cine ar putea s-o ajute cel mai mult, și cine ar putea s-o înțeleagă cel mai bine, dacă nu o Mamă?…
Astăzi a fost o zi în care copila mea ar fi putut păți ceva grav. Și-a ieșit din încercare fără nicio zgârietură și fără ca măcar să fi conștientizat gravitatea momentului. Poate fi o pură întâmplare, desigur. Dar eu, când îmi văd copilul întreg, nu pot să nu pup pământul și să nu mulțumesc că, încă o dată, Cineva acolo Sus ne-a vegheat.
Putem trăi fără credință? Se pare că putem. Dar, zău, n-are niciun farmec! Se poate trăi fără Dumnezeu? Declarativ, se poate – de către toți cei care consideră că e un drept al nostru să ne trezim în fiecare dimineață. Se poate să n-o avem pe Maica Domnului drept Maică? Și asta se poate – că, de aceea s-a inventat libertatea. Dar cât pustiu e fără ea!
Nimeni nu-i obligat să înțeleagă nimic din tot ce-am spus mai sus. Și, totuși, dacă un singur om va întoarce capul, din ecran spre icoana Maicii Domnului, sunt convinsă că va descoperi multe motive pentru a rămâne cu privirea ațintită asupra ei. Apoi, cu mintea și cu sufletul – cu rugăciunea și cu nădejdea în iubirea ei nesfârșită! Astăzi – poate e un prilej să facem un pas mai aproape de ea!
