Despre cadouri, între DA și NU

Cei care mă cunosc știu că, mai mult decât a primi cadouri, îmi place să ofer. Iar atunci când primesc, ei știu că nu trebuie să fie pompoși, înzorzonați, sclipcioși ori prea scumpi. Mie îmi plac lucrușoarele mici, simple, vesele, colorate și nu atât de costisitoare – încât să strice cheful celor care le oferă.
În această perioadă, căutările pe internet la cadouri femei Crăciun și cadouri bărbați Crăciun au crescut considerabil. Toată lumea este entuziasmată și fericită. Ca de obicei, însă, oamenii vor ajunge pe ultima sută de metri fără a-și finaliza planurile și, tot pe ultima sută de metri, vor începe să dea rateuri.
Prietenii de la iLUX m-au provocat să povestesc despre cele mai faine cinci cadouri, dar și despre alte cinci – cele mai puțin ispirate, pe care eu sau dragi de-ai mei le-am primit de-a lungul timpului. Deși prima tendință a fost să refuz, pentru că am zis că nu e frumos să faci mărturisirile haioase și hidoase în public, am meditat și am răspuns că accept jocul! Pentru că nu trebuie neapărat să mă plâng de darul cuiva – dar, pot salva pe altcineva de la o greșeală pe care ar urma să o facă. Apoi, aș putea să-i ofer și o soluție :).

Așadar, răspund provocării și încep cu acele cadouri de care, poate, uneori, ar fi bine să ne ferim. În primul rând, vorbim despre darurile care n-au nicio treabă cu cel pe care-l ai în vizor. Am primit, mai demult, o scrumieră. Nu-i problemă că omul o avea în casă și a dat-o mai departe. Doar că… eu nu fumez :). Așa că, la rândul meu, am dat-o mai departe unui fumător – dar, nu în calitate de cadou, ci de ia și tu asta, vezi poate-ți folosește mai mult decât mie!…
Din aceeași categorie, a obiectelor – eu n-am primit bibelouri prea multe 🙂 – dar, am primit vaze. Îmi plac vazele alea mici, finuțe, ochioase, la fel cum îmi plac și florile. Dar, după o vază care îmi ocupa jumătate de sufragerie, în care puteam pune bradul cu totul… nu m-am omorât. Chiar deloc. Și, chiar dacă aș fi murit după ea, spațiul din apartament oricum nu ar fi fost cel mai potrivit.
Ok… acum să trecem la domeniul nostru de activitate :). Lumea știe că o icoană sau o cruciuliță nu pot da nicicând greș. Sau… aproape niciodată. Comori din astea, noi am primit, dintre cele mai frumoase. Dar am văzut, în jur, prieteni care au primit sau care se pregăteau să cumpere, pentru a oferi, icoane susurătoare, cu luminițe și muzichie, cu sclipici, într-un soi de artă din asta modernă, culmea kitsch-ului! Pe cei din urmă i-am oprit de la cheltuială și de la compromis și le-am explicat că numai cu gândul la rugăciune nu te pot duce daruri din astea. Sper că au înțeles.
La polul opus, ajungem la oferirea de lenjerie intimă. Care nu se face în orice context, de către oricine și, mai ales, în public. Când, într-un schimb de daruri, o prietenă a primit chiloți de la colegul de serviciu – care nu-i era iubit și, care mai era și însurat pe deasupra – nimeni n-a gustat gluma. Cum, de altfel, mi se pare și firesc.
Intim este, după umila-mi părere, și parfumul. Am primit parfumuri nu doar la Crăciun, ci și în diferite alte contexte de sărbătoare. Ghici, pe care am ajuns să le folosesc? Doar pe cele de la oamenii care mă cunosc cu adevărat și care îmi cunosc gusturile. Pentru că nu e suficient să îți placă ție  o aromă, ca să cad și eu pe spate. Pentru că, deși mă topesc după înghețata cu vanilie, îmi vine să vărs dacă mă stropești cu parfum care… scuzat să-mi fie… pute a vanilie.

Acum, că am gătat cu lista erorilor, putem trece și la cele mai frumoase dintre cadouri. Că tot am vorbit mai sus, am, la loc de cinste, o icoană foarte frumoasă și foarte simplă, cu Maica Domnului și Pruncul. O icoană pe care mi-a oferit-o George la începutul relației noastre, când nici nu visam la planuri de îmbătrânit împreună. La schimb, darul cel mai de suflet pe care i l-am pus eu sub brad, până acum, e o pernuță pe care a fost imprimată o poză cu… un pufulete! 🙂 De fapt, o pernuță personalizată cu ecografia în care prunca noastră era doar o sămânță, dar deja un omuleț atât de perfect!
Maria-Paula și tati ei colaborează, de multe ori, pentru a-mi face surprize! Colaborarea de anul trecut, în care s-au declarat ajutoarele lui Moș Crăciun a fost cu atât mai frumoasă, cu cât au lucrat, de mânuțele lor, la o felicitare-cărticică de poveste!
În cazul în care nu v-ați prins până acum, îmi plac mult darurile personalizate! Oricât de simplu ar fi cadoul, în aparență, e clar că e pentru mine și pentru inima mea! Iar, asta nu poate decât să mă bucure! De aceea, un săculeț cu fix șapte pietre mi-a adus, la cel mai sincer mod, zâmbetul pe chip! A urmat, apoi, o completare a cadoului – o ramă foto tare frumoasă. Dacă rama era firesc s-o păstrez, să știți că și săculețul mai există încă și e pus la loc de cinste! 🙂
Un alt cadou foarte fain a venit, acum doi ani, chiar de la prietenii iLUX – un glob minunat, inscripționat cu numele meu! Cu bucurie spun că, până acum, globul este intact și va fi, din nou, agățat în brăduțul nostru!

Cam astea sunt primele cinci daruri din categoriile tristeți și bucurii :). Voi, ce experiențe aveți să-mi împărtășiți? Când ați țopăit cel mai tare, la găsirea unui cadou sub brad? Dar, când v-a picat fața și v-ați abținut să nu-i ziceți vreo două lui Moș Crăciun? 🙂 Hai, spuneți, nu fiți timizi!

P.S.: Cei de la iLUX m-au provocat să răspund și la întrebarea: Care este produsul preferat de pe site-ul lor? În contextul acesta, nu pot omite pasiunea mea URIAȘĂ pentru cutii și cutiuțe. Așa că… ghici ghicitoarea mea, ce-ar putea să-mi fure mie privirile? 🙂

Stackers - Cutie bijuteriicomponente - La vie en rose

Da, o cutie simpatică de bijuterii. Cu etaje și… roz! 🙂 Pentru a trăi, așa cum îi spune numele, La vie en rose! 🙂

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *