Am carte cu Domnul Tic! :)

Se aseamănă, se completează şi creează poveşti în locuri şi în situaţii în care alţii ar putea trece, nepăsători, cu vederea. Laura şi Andrei l-au făcut faimos pe Tic, iar Tic i-a răsplătit, devenind personaj în scrierile de poveste ale Laurei şi în fotografiile de poveste ale lui Andrei. O poveste în trei, care astăzi n-ar mai fi fost posibilă, dacă în viaţa Ticilor nu intervenea, la momentul potrivit, ziarul Evenimentul Regional al Moldovei.
Așa scriam, într-un reportaj din luna martie a acestui an. După ce, anul trecut, prin august, anunțam că un cățel-vedetă prin oraș și pe rețelele de socializare a dispărut. În ciuda recompensei de 500 de lei, recunosc că nu prea trăgeam nădejde ca Tic să fie găsit. Dispăruse deja de o săptămână și… în plus, era doar un câine. Un câine cu mult noroc, după cum aveam să aflu, nu foarte târziu. Prin intermediul ziarului, Tic a fost găsit în următoarea zi! Familia s-a reîntregit, iar în jurul ei a început să se scrie o poveste.
Povestea o am acum, la mine! Primită în dar, de la Tic, Laura și Andrei. Pe primii doi i-am întâlnit azi, întâmplător. Și-am vrut să fug din calea lor, să nu-i fac să se simtă obligați în vreun fel. Mai ales că voiam să cumpăr cartea și să mă prezint pe 21 iunie, la ora 15.00, la CTS Corner de la Palas. Acolo unde va avea loc lansarea oficială a cărții Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini.

Dar, Laura nu m-a lăsat să plec până n-a scos din coșul bicicletei, de sub Tic, un exemplar! 🙂 Laura nu mi-a dat cartea fără să scrie, înainte, o dedicație.

Doar un câine a devenit o poveste. O poveste țesută frumos, de suflete și minți creative – de la cele mai inocente zâmbete, până la cei mai tari pași de marketing și publicitate. Tic nu mai este demult doar un câine, iar Laura și Andrei nu mai sunt demult doar niște posesori de patruped blănos. Toți trei sunt personaje – nu doar ale unei cărți, ci ale unei vieți adevărate, vesele și colorate.