Coana Chirița – versiunea Maria

Din păcate, nu petrec atâta timp cu Maria, pe cât mi-aș dori. Din fericire, timpul petrecut împreună este destul de vesel, de creativ și de colorat. Împreună, prindem nervii în cutiuțele de la ouăle cu surprize și nu le mai dăm niciodată drumul. Ne facem că legăm la spate mâinile care se încrucișează, supărate, la piept și gâdilăm peste măsură – astfel încât, o a doua tentativă de încruntare și de încrucișare a brațelor se transformă, și fară gâdilat, într-o porție sănătoasă de râs. Dansăm din orice și mami cântă tot felul de fragmente din melodii – unele inventate, altele vechi cât mami sau cât buna și bunu’ la un loc. Așa se face că Maria știe despre „un copac cu flori”, „tu ești ultimul tren pentru mine, tu ești ultima gară din drum” sau „deschide, deschide fereastra” – în egală măsură cu „acasă” a lui Smiley sau cu „apa” Loredanei.
Undeva, la sfârșitul săptămânii trecute, i-am fredonat o frântură dintr-un cântecel – atât cât mă mai ajuta și pe mine memoria. Astfel, am ajuns să-i povestesc despre coana Chirița și despre corectitudinea limbii române în caz de furculițion sau de marinari care moare
În dimineața aceasta, copila mea m-a surprins, cântându-mi. Nu tot – ci fix versurile pe care i le cântasem și eu din „Oprește, Nae, vaporul”. Pentru că, logic, în bătrânețea mea uitasem de „un val mi-atinge piciorul și altul mă trage la fund”… Și-a cântat o dată, de două ori, de vreo 20 de ori, în baie, dimineață, pe la 7.30. În seara asta am revenit acasă destul de tâtziu – și, ghiciți cu ce m-a întâmpinat! Și, mai ales, cu câte bis-uri! Așa că, am înregistrat-o în toată voioșia ei și v-o prezint acum, la ceas târziu, în noapte, pe Maria Chirița – la trei ani și zece luni! 🙂

Maria și coana Chirița

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *