Fapta bună și răsplata

Se spune că, atunci când faci o faptă bună, o faci și gata. Fără să te lauzi, fără să aștepți nimic în schimb.
Am făcut o vizită prin satele sărace din preajma Iașului și-am descoperit, în unele locuri, că nu mai sunt doar ortodocși (și catolici), așa cum erau acum un an, doi, cinci, douăzeci. Acum, unii se cheamă penticostali, adventiști, evangheliști…
Nu am nimic cu nimeni. Dar, mă doare. Mă doare că cei ce au venit să facă, aparent, o faptă bună, și-au luat și răsplata. Mă întreb: fapta bună cu scop precis, de cumpărare a religiei, se mai cheamă faptă bună? Când îți vinzi sărăcia, îți vinzi și sufletul? Inevitabil, mă întreb și care a fost lupta pe care au dus-o preoții în acele sate…

Mă cutremur. Mă sperii. Mă rog. Vreau să lupt! Iar lupta asta e uneori mai aproape decât mi-aș putea imagina… Într-un anume viitor, cu voia Cerului, vor fi împreună părintele Nicolae și preoteasa lui. Undeva, într-un loc uitat de lume. Și ei vor trebui să facă în așa fel încât acel loc să nu rămână uitat și de Dumnezeu…

2 comentarii

  1. Parintele Nicolae va trebui sa se intrebe care este scopul pentru care a venit pe lume! Si daca va afla raspunsul si acesta va fi ,,pescar de oameni,, sa mearga la toate neamurile vestind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu, sa-si faca ucenici, botezandu-i in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh! Si ce a primit in dar de la Dumnezeu, in dar sa dea si el la randu-i! Caci Tatal Nostru care este in Ceruri intr-ascuns vede si intr-ascuns ii va rasplati lui. Si iata, Hristos va fi cu el si preoteasa lui, in toate zilele, pana la sfarsitul tuturor lucrurilor…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *