Parc chelit de bănci…

Ieri am ajuns, după multă vreme, în Parcul Horia, Cloșca și Crișan. Cunoscut mai mult drept parcul de pe Săulescu/ din spate de la Victoria/ de la Gulliver… E parcul tinereților mele și mă leagă multe amintiri de el.
Așa că m-am bucurat ca, între două evenimente la care trebuia să particip, să mă pot opri acolo. Bucuria mi-a fost umbrită de șocul produs. A trebuit să caut cu lumânarea o bancă! Ei, nu-i bai, și în alte dăți am stat pe tușă, când parcul era plin de lume. Lume care ocupase băncile – parcă mereu insuficiente. Doar că… acum nu mai erau bănci – în numărul lor firesc! Nu ceream bănci libere ci, pur și simplu, bănci!!!

Pe porțiuni întregi de parc puteam zări o singură bancă – evident, ocupată! – și locurile goale în care, în alte vremuri, tronau piesele de mobilier specific unui asemenea loc… Zău așa, eu înțeleg ideea de intimitate, dar asta nu înseamnă să cheliți parcul, domnii mei!

Sper din suflet să fi ajuns într-o perioadă în care goliciunea tocmai s-a produs – cu scopul de a schimba, îmbunătăți, moderniza parcul. Dacă nu, cele vreo 15 bănci de acum – răspândite pe întreaga suprafață – nu vor face față cererii! Și, nici nu vor îndrepta spre dumneavoastră cele mai bune gânduri…
Încă ceva. Refuz să mă gândesc măcar la faptul că lipsa băncilor ar fi strategic cauzată de existența terasei montate aici.

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *