România

voiam sau vRoiam?

Este o întrebare des întâlnită, la care am răspuns mereu: voiam! Fără a da – ori a căuta – prea multe explicaţii.

Recent, în jurul acestei întrebări s-a stârnit o discuţie în trei… în care eu, cu voiam, mă aflam în minoritate. Mai puţin m-a deranjat asta, cât faptul că îmi pierdusem un strop de încredere. Poate că, între timp, se mai schimbaseră regulile – şi eu nu eram acasă. Aşadar, voiam un răspuns mai clar decât se găseşte în lumea asta mare a internetului. Sau… vRoiam?

În acest context, am îndrăznit s-o deranjez pe doamna profesoară de limba română Mihaela Apetroae, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi. Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat. Mulţumesc din suflet doamnei Apetroae şi vă împărtăşesc şi vouă răspunsul corect:

1. Conform DOOM 2, pag. 142, punctul 10: Sunt corecte formele verbale A VOI (voiesc, voiam, voisem) și A VREA (vreau, vream, vrusesem), dar sunt incorecte formele verbale rezultate din contaminarea lor (NU: vroiam, vroisem…)

2. Conform Ghidului ortografic, ortoepic și de punctuație, autor Mihail Stan – pag. XCVIII, punctul 9: Sunt considerate la fel de corecte formele verbale A VOI și A VREA, nu însă și cele rezultate prin contaminarea lor (imperfectul vroiam!!!).

Deci: voiam şi nu vRoiam! Cât despre vream – oricât de corect este, sună atât de urât – încât nu a existat până acum în vocabularul meu şi nici nu cred că va exista vreodată! 🙂

5 Comments

    • anda_elena

      Total de acord! De la doamna învățătoare – până la profesorii de la facultate – am fost înconjurată de oameni de calitate, care m-au ajutat să-mi fie dragă limba română! Mai mult decât atât – s-o respect!

  • Lucian Mustata

    Într-adevăr, uneori limba română devine dilematică şi asta se întâmplă şi la case mari. Îţi mulţumesc pentru articol, nu pentru că nu aş fi ştiut cum e corect între cele 2 variante, dar pentru că mă ajută să fiu mai convingător când îmi susţin punctul de vedere (mi se întâmplă uneori să fiu în minoritate). Cât despre „vream” l-am întâlnit o singură dată în viaţa mea în afara dicţionarului – într-o operă literară. Şi, observ acum, oricât de corect ar fi, telefonul meu (cu dicţionar românesc) nu-l cunoaşte.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *