Cu scaun auto la cap

Încă de dinainte de nașterea unui copil, începem să cumpărăm tot felul de lucrușoare. Unele sunt simpatice, altele sunt utile. De unele știm că nu le vom folosi în veci, la altele riscăm, doar pentru că ne plac. Per total, cheltuim grămezi de bani – fără prea mult cap. Copiii nu au timp să poarte toate hainele – și, dacă le poartă o dată, tot ca noi sunt predate următorului puști. Copiii nu au timp să se joace cu toate jucăriile și nici nu le mai apreciază prea tare – când atât de multe, din senin, li se cuvin. Și, lista poate continua.
În acest context, nu înțeleg cum de unii părinți omit să ofere copiilor tocmai lucrurile absolut vitale. Vorbesc despre lucruri, nu despre sentimente… că, altfel, aș trece deja la un alt tip de discuție… Cum ziceam – prostioarele se cumpără pe bandă rulantă și, atunci când de anumite obiecte este neapărat nevoie, îndrăznim să mai stăm pe gânduri. Așa se întâmplă când vine vorba, de exemplu, despre scaune auto copii. Mă crucesc când aud: Eu conduc prudent, n-are ce să mi se întâmple! Sau: Mie nu-mi trebuie, oricum stau cu copilul în spate. Dacă se mai adaugă și placa aceea: Am lipit un abțibild pe mașină, cu Bebe la Bord – deja mă apucă nervii!
De parcă un autocolant îi va face pe toți șoferii să se ferească de tine! De parcă, dacă n-ai fi protejat de sfințenia banalității ăleia, toți s-ar arunca pe mașina ta, ca hultanii! Când e în joc viața unui copil, cred că orgoliile ar trebui să se mai domolească. Pentru că, oricât de tare ar fi șoferul-părinte, acesta conduce, inevitabil, din groapă-n groapă și printre toți nebunii cu un volan în posesie. Prin urmare, cred că este nevoie și de un scaun auto copii Nania – ori altă denumire – pentru a trece cu bine prin jungla străzii.

N-o să uit niciodată un moment în care George a fost nevoit să pună o frână… de toată frumusețea. Eu nici n-am avut timp să reacționez. Iar Maria a început să râdă în hohote – pentru că jucăria i-a sărit din mână, peste bancheta din față. Pentru ea, a fost un joc. Pentru mine a fost un moment de groază – gândindu-mă la ce nenorocire s-ar fi putut întâmpla… Din fericire, Maria era prinsă bine în centurile scăunelului. A învățat să le accepte încă de mică – și, acum îi sunt prietene. Îi este bine când unul dintre noi îi ține companie, în spate, dar și când e doar cu tati sau doar cu mine – în rol de șofer. Știe deja că a îți pune centura – când ești la volan sau în scaunul de bebe – este o dovadă de responsabilitate. Și, știe să fie responsabilă. A ajuns chiar ea să nu fie de acord să se așeze în alt loc pe banchetă, în afară de scăunelul ei.
Cumpărăm în continuare pufuleți cu tot felul de surprize, jucării de unică folosință și haine care, peste câteva săptămâni, îi vor fi mici. În comparație cu toate aceste nebunii, scaunul de mașină este cel care a rămas și va mai fi, încă, o lungă perioadă, valabil. O investiție importantă – nu exagerat de costisitoare – dar, care își scoate banii cu vârf și îndesat!

Ai mașină? Ai copil? Dacă ambele răspunsuri sunt da – atunci, nu trebuie să mai stai în dubii cu privire la restul întrebărilor ce-ți stăruie în minte. Da!, trebuie să cumperi și un scaun auto pentru cel mic! Da, trebuie să-ți înveți pruncul să îl și folosească! Da!, folosit cu responsabilitate, scaunul poate ocroti viața copilului tău! Hai, fă-ți o cruce mare și drum bun!

4 comentarii

  1. Foarte adevărat ce spui! Și noi i-am luat încă din primele luni de viață, și nu ne pare rău. Plus că pot sta și eu liniștită lângă el, fără să mă stresez că se întinde să ajungă mai în față sau mai știu eu ce.
    Scaunul auto nu e un moft, e o necesitate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *