Un altfel de drum

Toți fulgii din lume se repezeau spre noi. Ca în senzația aceea, din filmele 3D, în care mergi prin spațiu. O senzație ce a durat trei ore – pentru un drum ce nu se face, de obicei, în mai mult de o oră și jumătate. Serpentine, dealuri mari, văi, gheață… Acul de la bordul mașinii nu a trecut deloc de 40 de kilometri pe oră. Totuși, dacă priveai prin fulgi – și, era imposibil să n-o faci! – iluzia era aceea că gonești cu viteza luminii!

Aș spune că a fost un drum de coșmar. Rectific. A fost un drum de rugăciune. Care ne-a crispat și care ne-a calmat. Care ne-a amintit – printre tiruri răsucite pe stradă și inconștienți care depășeau în neant – să prețuim viața! Și, să mulțumim pentru ea!

Sunt așa de mic și de neînsemnat, dar cu mine este Domnul și pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare! (fragment din Acatistul de mulțumire – Slavă lui Dumnezeu pentru toate)

4 comentarii

  1. Oare pe unde ati umblat?! Si de ce nu-ti fi stat cuminti pe la casele domniilor voastre?!
    Deh, intreb si eu sa ma aflu-n treaba, ca omul daca are de dus undeva musai, apai sa duce, nu asteapta sa rasara ghioceii….
    Am trecut prin si mai si….tineam o iconita a Sf. Nicolae intr-o mana si speram in ajutor- stratul de zapada ajungea cam la 2,50- 3m……viscolea cu peste suta la ora.
    Nu-mi venea sa cred ca ne scot drumarii si scapam cu zile.
    Bine ca ati ajuns acasa intregi si la minte, si la trup. Doamne ajuta! Si cand mai faceti cate una ca asta, sa scoateti si poze.

    1. Am plecat ieri dimineață, pe vreme foarte bună – și doar pentru o jumătate de zi. Nici noi nu ne gândeam că în câteva ore se face prăpăd!
      Bine că s-a terminat totul cu bine! 🙂

  2. am prins si eu drumuri de genul asta si senzatia pe care am avut cand am ajuns la destinatie cu bine a fost de renastere si de usurare de parca am fi dus Pamantul pe umeri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *