Luminița de la capătul tunelului

Când închizi televizorul din telecomandă, vezi luminița aceea, de la stand by. Când deschizi televizorul, orice lumină dispare. Chipuri întunecate, certuri, comentarii, minciuni, acuzații – toate se revarsă obsedant și obositor. Muți de pe un canal pe altul, în dorința de a scăpa, de a te teleporta în altă lume dar, culmea, nimerești tot aici. Într-un hău. Speri să poți vedea luminița de la capătul tunelului și te agăți de ideea existenței ei cu disperare. Nu folosește la nimic. Ea dispare când încerci să te apropii, la fel ca și linia orizontului. Acolo, unde e luminița, acolo sunt și salariul tău mare, pensia ta decenta și, de multe ori, stima ta de sine.

E criză. Criză financiară și, din păcate, o criză mare a credinței. Și atunci, ce să te mai mire când vezi atâția oameni care își iau viața, care iau viața altora, cărora nu le mai pasă de viață? Ce să te mai mire când și aceștia devin subiecte de știri și întregesc groaza și porcăria numită sec… actualitate?