Vindecarea vine de la noi

Mi-e atât de ciudă! Unele au o mulțime de genți – de 5.000 de euro fiecare… Unii cheltuie o mie de euro într-o seară și zeci de mii în concedii de vis… Iar o mamă nu are 4.000 de euro pentru o intervenție chirurgicală ce ar putea salva vederea fetiței ei… E nedreaptă viața asta – și e atât de irosită, atunci când avem totul de-a gata…

Astăzi, am vorbit cu Maria – o colegă de la master. M-a impresionat mult. Mi-a spus că e fericită, că are trei fetițe minunate și un soț deosebit, părinți care o ajută și o casă frumoasă – dar, că se simte vinovată pentru tot ceea ce are, atunci când o întâlnește pe Cristina. E trist să te simți vinovat pentru că ți-e bine. Dar, e și mai trist să ai un prieten pe care nu-l poți ajuta. Căruia îi poți fi aproape – fizic și sufletește – dar, asta să nu fie suficient…
Cristina este profesoară de religie într-un sat din județul Neamț. Are o fetiță de 5 ani, bolnăvioară. Soț nu mai are. Nici sprijin de la părinți. Are, însă, dorința de a-și ști copilul sănătos! Momentan, prețul sănătății este de 4.000 de euro – o sumă la care alții nici nu reacționează, incredibil de mare, însă, pentru micuța familie… O familie compusă din Cristina și Irina. Irinuca s-a născut bine. Însă, pe la doi ani a făcut febră și convulsii – în urma cărora a rămas cu sechele. Irina are strabism și afecțiuni ale sistemului nervos – adică probleme cu vederea și o întârziere în dezvoltarea vorbirii.
Problema cu ochișorii ar putea fi rezolvată printr-o intervenție chirurgicală, într-o clinică din București. Ba… operația este și programată, în ziua de 27 noiembrie. Cristina nu poate dormi, de teamă că se va întâmpla ceea ce crede ea… Că operația se va anula – pentru că salariul unei profesoare tinere pare o furnică în fața unei sume de 4.000 de euro. Fără a mai pune la socoteală alte cheltuieli și tratament post-operator…

Nu mai lungesc vorba.. Vă rog să mă ajutați! Vă rog să mă ajutați ca, împreună, să facem ceea ce singuri ne-ar fi imposibil! Să redăm încrederea unei mame și o frântură din sănătatea unui copil!

Donații se pot face pe numele Cristina Marcoci, în conturile deschise la BCR:
Lei: RO32RNCB0830121087540001
Euro: RO05RNCB0830121087540002

Și mă gândesc, adeseori, că eu puteam fi acum în povestea ei și ea într-a mea. Și, faptul ca e așa cum e acum, e doar o taină a lui Dumnezeu… – Maria

S-ar putea să-ţi placă şi...

6 comentarii

  1. „Dar, e și mai trist să ai un prieten pe care nu-l poți ajuta. Căruia îi poți fi aproape – fizic și sufletește – dar, asta să nu fie suficient…”
    Cum mama masi sa nu poti sa-ti ajuti un prieten daca ai tot ce-ti trebuie, mai ales daca ai o casa si sa nu-l poti ajuta decat sufleteste ? Macar sa nu mai spuna ca o doare sufletul cand o vede, sa spuna ca se preface si nu poate sa-si rupa nici macr 1 leu din banii ei, ai sotului si ai parintilor care o ajuta. Atunci ce sa mai spunem altii care nu avem o casa si stam in chirii ?
    Lasa ca de asemenea prieteni sunt satul si io.
    M-a miscat la culme prostia de a nu reusi sa juti decat sufleteste ! Cum o ajuta, ii plange cu lacrimi de crocodil pe umar ?

    Nu vreau sa am prieteni, nu vreau sa ma considere un prieten, dar promit ca prima vanzare pe care o so fac la Bucuresti, in 13.11.2012, o sa fie o donatie, de la un necunoascut care nu are casa, care … hai ca nu mai vreau sa spun alte lucruri.

    1. Am spus eu că nu-i dă 1 leu? Îi dă mult mai mulți lei, crede-mă! dar, oricâți ar fi – e imposibil să fie 4.000 de euro!
      Maria este fericită și împlinită – în ceea ce privește familia și sănătatea – dar asta nu înseamnă că are și un munte de bani…
      Maria face totul și orice ca să o ajute pe Cristina. De aceea m-a și rugat să scriu despre prietena ei!
      Ideea nu e doar de a da o sumă de bani. Ci, de a aduna, într-un final, suma necesară! Pe care mi-e și teamă să calculez în cât timp o câștig eu… Sau în cât timp o câștigă Maria (profesoară tânără și ea, la fel ca și Cristina…).
      De aceea, cred că nu e cazul să judecăm – ci să ajutăm! Dacă vrei să donezi, îți mulțumesc!

      1. Te rog s amai citesti odata ceea ce am scris. Mai ales in ghilimele. Sunt cuvintele tale. Daca mi-a urcat tensiunea, a fost din ceea ce ai spus mai mult in ghilimele.
        Spune-mi daca gresesc, sau am avut tot dreptul sa inteleg ceea ce am inteles, dupa articolul acesta.

        Da, la mine cuvantul dat este mai presus de orice. O sa ma tin de cuvant, pe 13.11 la Bucuresti !

        1. Chiar nu m-am gândit că va considera cineva – după ce va citi întreg articolul! – că Maria nu o ajută, cum poate, pe prietena ei. A fi aproape – fizic și sufletește – presupune și a rupe de la gura ta, a da un ban. Dar, asta nu înseamnă că e suficient.
          E neapărat nevoie ca, împreună, să adunăm măcar cei 4.000 de euro! În același timp, e greu… Dar, trebuie să luptăm pentru asta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *