Timpul s-a oprit. Oameni de aproape şi oameni de foarte departe au venit la ea să-şi odihnească sufletele. Să-şi spună necazurile. Să se roage şi să mulţumească.

Totul pare o nebunie! De neînţeles pentru unii, care se încăpăţânează să stea departe de iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui. Dar, poate fi nebunia aceasta – colectivă? Aceeaşi nebunie poate cuprinde sute de mii de oameni dintr-o dată, oameni dispuşi la sacrificiu, la cozi întinse pe câţiva kilometri, la ore întregi petrecute în picioare şi în frig?

Citește reportajul, în întregime, aici. E parte din sufletul meu!