Țigani
Poate că sunt prima care ar trebui să urască țiganii. Culoarea pielii mele mi-a făcut suficiente probleme în viață, iar asocierea cu țiganii a venit natural – din și mai ales în copilărie. Am plâns mult și m-au durut acuzele. Mai tare mă durea faptul că nu înțelegeam ce ar fi avut copiii cu mine – chiar dacă aș fi fost țigancă.
A trecut timpul, am înțeles, într-un fel, motivele – dar, tot nu pot să urăsc. Mi-e ciudă pe unii țigani adulți, mi-e milă de mor de purandei, sunt mândră de cei care au reușit în viață și mă îngrozesc când aud unele sau altele, despre purandeii deveniți adulți. În același timp, mă îngrozesc, de toți cei care se fălesc cu faptul că sunt români, dar se poartă în lume ca ultimii birjari. Și mai rău decât țiganii! Mi-e ciudă pe noi, ca societate, pentru că în atâția zeci de ani nu am mișcat un pai pentru a educa, pentru a atrage, pentru a modela țiganii și pentru a-i ajuta să-și facă un rost în viață.
Când copiii mă făceau pe mine țigancă, foloseau termenul ăsta cu răutate. Răutate pe care nu o cunoșteam… dar pe care ei o aveau insuflată din familie și din dragul de a fi ei cei mai tari din gașcă. Se știe deja că un copil poate fi nu doar un înger… ci și un drăcușor, mai ales atunci când are la îndemână pe cineva cu o altă culoare a pielii, cu ochelari, mai gras ori, din contra, prea slab. Răutatea unui copil, adresată altui copil – poate fi ucigătoare!
Mi-am amintit toate astea după ce am văzut, ca și mulți dintre voi, probabil, o poză cu doi țigănei – băgați într-o fântână de la Palas. M-a întristat fotografia și, mărturisesc, nu mi-a plăcut. Este un moment în care simți că ți se șifonează, puțin, imaginea. Totuși, n-am crezut în veci că voi avea parte de o serie de comentarii care să mă îngrozească mai mult decât poza și faptul în sine:
* urata natie…de s-ar fi umplut lagarele din germania de ei toti!!
* farmati’le capu d marmura aia cand ii mai vedeti.
* nici nu se putea altfel… nu putea in loc de apa sa curga H2SO4?
* o mai zic, o repet : curent electric in fantana!
* sau sarma ghimpata pe fundul fantanii
* Ar trebui un buton care să tragă apa – cu tot cu mizerie…
Copiii de ieri au devenit tinerii de azi – la fel de închistați în gândire precum i-a format familia. La închistare se mai adaugă o doză de tupeu de român, în stare să arate doar cu degetul, fără să fi făcut vreodată un pas pentru a ajuta un țigan. Fără să fi făcut vreun pas pentru ei înșiși – și uitând, bineînțeles, de câte ori au scuipat flegmă și coji de semințe în drum, de câte ori au înjurat pe stradă, de câte ori au scăpat din mână mucul de țigară sau un ambalaj. Nu! Niciodată nu ne vedem pe noi! Nu! Niciodată sticla aruncată de noi nu va dăuna mediului! Nu! Niciodată un gest de-al nostru nu va deranja un fir de păr din capul României! Alții! Doar alții sunt de vină! Noi? Niciodată!
M-a durut faptul că niște tineri, din dorința de a părea superiori – și-au amintit doar frânturi din lecțiile de istorie. Ce contează că mulți dintre cei care au scris acolo habar n-aveau să folosească în mod corect limba română? Cum!? Nu e suficient că sunt români?!
Ceea ce am văzut în poză nu e de admirat. Dar, întrebarea se pune: unde erau oamenii de la pază? Că, doar nu sunt acolo doar ca să se bronzeze? Unde erau oamenii de la pază, atunci când un copil de român a aruncat o sticlă în altă fântână de acolo, iar mama lui n-a făcut decât să zâmbească și să plece mai departe? Ce-au făcut cei care au asistat la secvențe, în afară de a poza?
Mă bucur de Maria că e albă – și, în același timp mi-e milă de ea, că are o mamă mai neagră. Va suferi și ea de pe urma culorii mele. Mai tare mi-e milă că va crește în lumea asta de români plini de ei care, în marea lor majoritate nu fac nimic – dar mânjesc tot ce ating.
Țiganii sunt o realitate. Însă, până când nu-i vom accepta ca fiind de-ai noștri, nu vom putea face nimic pentru ei. Cei care râd și se arată neinteresați de ideea de a face ceva pentru țigani – să nu se mai plângă de ei! Nu poți să ceri, fără a oferi ceva la schimb! Iar, câtă vreme oferi doar ură și batjocoră, nu te mai minuna de ceea ce se întoarce la tine!
S-ar putea să îți placă
Comedie și amor periculos. Atenție, am aterizat la Ateneul Tătărași!
Apus de duminica
12 Comments
Carmen
Te inteleg perfect Anda.Si eu am tenul masliniu, iar pe langa asta si ochii migdalati asa ca porecla mea era „tiganca chinezoaica”.In perioada copilariei mele nu era la moda so fii bronzat, ori mie imi placea la soare, mergeam mereu in tabara la mare de unde veneam si mai neagra.Insa invatasem sa nu-mi pese si , la randul meu gaseam porecle celor din jur.
anda_elena
Pe mine o țigancă, doctoriță, m-a învățat să le răspund: Pământul negru face pâinea albă!
Vorbele ei îmi stăruie și acum în minte.
octavia
Nu o sa ma leg de faza cu pielea mai inchisa la culoare, pentru ca, fara urma de ipocrizie,fara sa flatez, mi se pare chiar super frumoasa. Nu aprob deloc comportamentul tiganilor, ma deranjeaza si ma revolta de multe ori.
Problema pe care tu ai pus-o in discutie ma macina si pe mine. Cum poate sa incapa atata ura si rautate intr-un om? Cum poti sa transformi dispretul, legitim pina la un punct, in ura? Ura aia care vine din placerea celui care se simte in majoritate si care, lovindu-l si umilindu-l pe celalat, se simte mai ,,tare”, mai puternic. De aici, de la ura asta, porneste de fapt toata lupta asta vesnica dintre bine si rau. Il urasc pentru ca e diferit, pentru ca nu e de aceeasi culoare, religie, nivel social cu mine.
Si,vezi Anda, oamenii sunt si rai, nu doar buni,:)). Si asa isi cresc si copiii, in ura asta, in dispret, in lipsa compasiunii, in indolenta.Si ce mi se pare cel mai fals in tipul asta de educatie, e ca, de fapt, raul pe care il fac se va propaga, peste timp, asupra lor, iar cei care astazi sunt urati, dispretuiti, aruncati la marginea societatii, vor fi maine cei care vor uri si vor arunca cu pietre.
Problema mea e ca am intalnit foarte multi oameni inteligenti,chiar culti, care aproba si merge cu ura asta la extrem. Asta ma ingrijoreaza.Si multi cred ca e si foarte bine ca fac asta. In universul lor mic, dar mic de tot, viata se termina acolo unde se termina casa lor.
anda_elena
Și eu cunosc astfel de oameni. Mari! Păcat de ei și de inteligența lor… Vai de sufletul lor…
Pingback:
Dragos C
copiii de ieri sunt tinerii de azi, spuneai. Acesti copii au fost crescuti cu frica de tigani. sigur erau amenintati cu ” ia si dormi ca vine tiganul” sau „daca nu stai cuminte te dau la tigani” si etc. Par niste exemple stupide si rupte din viata de zi cu zi, dar importante in formarea unui copil care abia isi creaza un sistem de valori, care abia reuseste sa invete ceea ce este bine si ce este rau. Aceste aspecte se sedimenteaza in subconstient copilului, iar mai tarziu ies la suprafata sub forma pe care o vedem.
anda_elena
Corect.
vartad
ce articol induiosator….imi dau lacrimile,cat de bine ai surprins tu realitatea (emisiuni antena 3, telenovele)
anda_elena
Habar n-aveam că ăia de la Antena 3 ar iubi ţiganii! 😛
Lacramioara
Draga Anda, eu nu ii urasc pe tigani dar sa ma ierte Dumnezeu, nici nu le agreez rasa. La mine, in Tatarasi stau in palcuri si mereu lasa in urma lor o mizerie de nedescris si felul in care se manifesta zgomotos si mizerabil in limbaj si modul in care fura cu nesimtire de la batranii care incearca sa cumpere ceva din piata… toate acestea si multe altele ma determina sa nu ii doresc in preajma mea. Si nu cred ca nu li s-au oferit sanse. Au aceleasi drepturi ca si romanii dar prefera sa isi invete purandeii sa cerseasca cu un tupeu incredibil{daca vad un copil cu o inghetata sunt in stare sa i-o smulga din mana} si sa fure, sa fie zgomotosi si obraznici, sa umble murdari, etc, decat sa ii duca in scoala sau in biserica sa ii educe corespunzator. Nu ii urasc pentru ca mereu gandesc asa: daca ei inca mai exista ca rasa, este pentru ca Dumnezeu ii iubeste si pe ei…
anda_elena
Un comentariu foarte bun!
Pentru că, aşa este – nu trebuie să-i iubim sau să le acceptăm relele.
Dar nici să ajungem la gândurile şi comentariile extreme pe care le-am expus mai sus. Atât.
Lacramioara
perfect adevarat!