Campanie electorală în fiecare zi!

Ăsta mi-e visul! Ori, bine, campanie electorală – măcar din jumătate în  jumătate de an…

Atunci, și abia atunci – lumea politică ar avea șansa de a se transforma în… oameni. Lucrurile ar merge ca pe roate și fiecare s-ar strădui să fie cel mai bun!
Ochii și urechile, mintea și sufletul ar rămâne cutiuțe veșnic deschise și limpezi – în alertă și în concordanță cu viața de aici, de jos.
O mână întinsă, care te salută, ai ști că rămâne o mână întinsă – fără să primească ocazia de a se transforma, în timp, doar într-un deget (mijlociu).
Orașul ar fi viu, inima i-ar bate corect, niciun ligament n-ar mai scârțâi.
Spiritul de competiție ar rămâne treaz și i-ar menține în cursă doar pe cei valoroși.
Scursurile ar fi luate de ape și duse departe. De departe, ar reveni, poate, cei alungați de atâta mizerie și de atâta nepăsare.

Știu că nu poate fi campanie electorală în fiecare zi. Știu că visez imposibilul. Și, totuși, toți aspiranții la un fotoliu cald – din locul și din țara în care suntem – ar trebui să trăiască fiecare zi din viața de șef ca pe ultima. Nu la modul de a-și umple mai bine buzunarele, ci de a fi conștienți că, într-o zi, vor da socoteală. Nu mă duc atât de departe, spre Viața de Apoi. Deși… așteaptă și ea, la colț. Dar, cred, totuși, că fiecare om va da socoteală propriei sale conștiințe. Și copiilor săi. Și tuturor celor pe care îi dezamăgește – ori, într-un fel sau altul, îi distruge. Nu este decât o chestiune de timp.
Trăită ca ultima zi – ori, ca o zi continuă de campanie electorală! – fiecare zi ne-ar fi mai bună. Nu e nevoie de pași uriași, dar e nevoie de pași constanți, spre înainte. Oamenii văd. Și simt. Și nicio găleată, și nicio umbrelă din lume nu ar mai avea valoare – dacă ar fi convinși că știu și au cu cine să voteze. Că acel candidat pe care doresc să-l aleagă este un om, că se dă peste cap pentru ei, că-și bagă degetul în miere – dar nu se scaldă în ea. Că nu-și uită promisiunile, că este responsabil și fidel față de popor.
În același timp, nici noi n-ar trebui doar să cerem și să așteptăm. E nevoie de implicare, de înțelegere, de răbdare. Și chiar de rugăciune – pentru conducătorii noștri – indiferent dacă-i considerăm prieteni sau dușmani. Pentru că niciodată nu vom funcționa bine, dacă nu vom încerca, măcar, să fim un tot unitar. Pentru că și noi avem puterea de a aminti faptul că o campanie electorală se desfășoară în fiecare zi!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. Pingback: Jurnal de blogger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *