Temeri și temători

Lumea se teme să vorbească. Să-și spună clar părerile și nemulțumirile. Lumea se teme să trăiască.

În vremurile astea, primesc multe ponturi și multe declarații. Sub anonimat. Nu e prea comod… pentru mine. Însă, nici nu pot să-i scot din comoditatea lor pe cei care ar putea schimba lucrurile… dar, se tem. Grija zilei de mâine, datoriile și obligația de a-ți întreține, decent, familia, te fac, de multe ori, să fii anonim.
Să accepți adevăruri cu care nu ești de acord, să vorbești doar pe la colțuri, dar să lași capul în pământ atunci când apare șeful. Șeful este, de multe ori, o culoare. O culoare care domină și care suge tot, profitând de fiecare clipă de șefie. Amuzant și, în egală măsură tragic, e atunci când un șef, care are și el șefii lui – trebuie să joace doar pentru că a intrat în horă. Nu joacă din convingere, nici nu e fericit, dar nu se poate retrage. E un lanț al slăbiciunilor din care doar cei de sus, sus de tot, au de câștigat.
E un lanț în care cei de jos, jos de tot, sunt folosiți drept scuturi. Ei trebuie să se apere și să lupte pentru supraviețuire. Nu-și permit să fie viteji. Nu-și permit să iasă la suprafață. Așa că… se complac și chiar se chinuie să rămână în postura de anonimi

Toată lumea speră că. Că lucrurile se vor schimba. Că alții vor schimba lucrurile. Și, că vom trăi fericiți, până la adânci bătrâneți. Eu am încetat să mai cred în povești. Nu prea mai sunt sigură că, stând și așteptând, ne va veni totul de la sine pentru că, vezi, dragă Doamne, merităm! Sunt tânără… și, totuși, îmi consider ascensiunea încheiată. Uneori, mi-e greață și mi-e indiferent de ceea ce se va mai întâmpla. Dar, e drept pentru copiii noștri să-i condamnăm din fașă?…

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

  1. Ai mare dreptate. Intr-o lume tot mai trista si mai preocupata de propria existenta putini mai au curajul sa iasa in fata si sa spuna ce ii doare si cine e vinovat de durerea lor.
    E trist ca acum unul care iese in fata si spune ce il doare, va fi mazilit atat de sefi, cat si de colegii care trebuie sa dea bine in fata sefului.

  2. Din proprie experienta iti spun ca anonimatul de care vorbesti este rezultatul unei optiuni a multora de a se complace intr-o stare confortabila, fara prea multe batai de cap, dar, precum bine descrii, si foarte lipsita de orizonturi. Cine isi obisnuieste mintea ca a-ti asuma riscuri si responsabilitati face parte din natura umana face un pas in fata si-si deschide siesi orizonturi. Felicitari pentru tot ceea ce faci. M.

  3. Pingback: Jurnal de blogger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *