Neglijarea copilului – păcatul suprem

Când te referi la violenţă te gândeşti, în primul rând, la bătăi şi, cel puţin, la înjurături. Vorbind despre violenţă la adresa copilului, te aştepţi să vezi un puşti cu vânătăi şi cu ceva rupt… Şi, totuşi, se pare că neglijarea este cea mai frecventă formă de violenţă la adresa copilui. Nu lasă urme de curea… însă distruge suflet, copilărie, viaţă…

Din 11.232 de cazuri de abuz – raportate în 2010 – în 7.642 a fost vorba de neglijare! Copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani au făcut parte dintr-o familie – dar n-au ştiut ce înseamnă mamă sau tată! Asta pentru că oamenii din viaţa lor – femei şi bărbaţi – nu prea au habar că-s părinţi, nici nu ştiu cu ce se mănâncă treaba asta…

Cei de la Salvaţi Copiii explică faptul că neglijarea este o formă non-fizică a violenţei și reprezintă incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului în toate aspectele vieții sale. Ea poate fi de mai multe feluri:
* alimentară – copilul nu este hrănit corespunzător nevoilor sale;
* vestimentară – copilul nu are haine sau  este îmbrăcat nepotrivit și murdar;
* neglijarea igienei – lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
* medicală – când părinţii nu se îngrijesc de sănătatea copilului şi de efectuarea controalelor medicale de rutină;
* neglijarea educaţională – neînscrierea copilului la grădiniță/ școală, lipsa preocupării părinților pentru stimularea intelectuală a copilului, inconsecvenţa sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
* părăsirea copilului/ abandonul – cea mai gravă formă de neglijare şi abuz.

Pentru toate cele enumerate mai sus, avem tendinţa de a da vina pe sărăcie şi de a arăta cu degetul spre cei care se înmulţesc în neştire, fără a se întreba prea des cum vor putea avea grijă de un nou copil. În mare, aşa e… dar crede-mă că unele dintre ele se întâmplă, din păcate, şi pe unde nu te aştepţi.
Din înşiruire am omis voit un tip de neglijare. Cea mai frecventă este neglijarea emoţională – lipsa atenţiei din partea adultului pentru copil, lipsa contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere. Aici nu mai e sărăcia de vină, ci răceala noastră, lipsa timpului, serviciul de 12 ore, nervii care nu sunt lăsaţi la uşă, înainte de a intra în casă… De acest tip de neglijare suferă inclusiv copiii de bani gata, care au toate condiţiile şi toate bucuriile – din punct de vedere material – dar care n-au parte de o vorbă bună, de un sfat, de o îmbrăţişare, de un părinte care să fie acasă la o oră decentă, de un te iubesc

Neglijarea afectează negativ atât dezvoltarea fizică a copilului, cât și pe cea psihologică. Efectele psihologice imediate ale neglijării sunt teama, izolarea și incapacitatea de a avea încredere în cineva. Alte dificultăți de ordin psihologic asociate neglijării includ depresia, retragerea, tulburări de panică, deficit de atenție și hiperactivitate, furie, tulburare reactivă de atașament, capacități cognitive, dezvoltarea limbajului, achiziții în plan educațional și performanțe mai scăzute. Pe termen lung, problemele psihologice asociate cu neglijarea includ tulburări de personalitate, tulburări de stres post-traumatic, depresie, tulburări de anxietate și psihoze. Depresia este, de obicei, cea mai întâlnită consecință a neglijării.

Părinţii nu s-au născut învăţaţi. Uneori, ei trebuie să recunoască atunci când problemele îi depăşesc – şi să ceară ajutorul. Pentru ei, dar mai ales pentru bine copiilor. Organizaţia Salvaţi Copiii oferă, prin intermediul specialiştilor, consiliere parentală gratuită. În ţară există cinci centre de Consiliere Parentală – în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Suceava şi Târgu Mureş. Detalii se pot obţine pe www.consiliere-parinti.ro sau pe www.salvaticopiii.ro.

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. Am participat la aceste cursuri de consiliere si sunt foarte interesante si cred, bine-venite pentru orice parinte. Recomand cu caldura tuturor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *