România,  Şcoala părinţilor,  Secvenţe

Formele prostiei

O fetiţă plângea, astăzi, de zor. Mama ei pusese o revistă în sacoşă, dar ea voia s-o ţină în mână. Pentru a o împăca, mama a scos revista.

– Uite, vezi, ai îndoiat-o!, a protestat pitica.

– Taci, nu mai vorbi prostii! Nu am îndoiat-o!

Mama voia doar să încheie discuţia şi să nu aibă vreo vină.

Credeam că prostia spusă de copilă era îndoiat în locul lui îndoit, dar… cine-s eu să-mi dau cu părerea?

2 Comments

    • anda_elena

      Nu e bine nici măcar să stâlceşti cuvintele, repetând aşa, după copil – d’apoi să faci, voit, greşeli de vorbire!
      Şi eu aş turba – dacă asta te fericeşte cu ceva :).

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *