Iubire nebună

Se dezbate, peste tot prin presă, cazul fetei de 13 ani – care a născut. Un copil cu alt copil şi cu un tată al copilului în vârstă de 63 de ani… 50 de ani diferenţă, un abuz… ori o clipă de dragoste (în realitate, mai multe…). O nebunie. Lumea e puţin zdruncinată. Nici nu s-ar putea altfel. Se tot vorbeşte despre vârsta fragedă a copilei. O minoră. Şi de aici, tot tărăboiul.

Eu, când mă gândesc la situaţia asta, nu-mi pot imagina, în toată scârboşenia, decât un bunic care face sex cu nepoata lui. Gândul mi se duce şi mai departe de acest caz, la vestitele don’şoare – mari cucoane – după ce au devenit accesoriul unui moş cu bani. Dacă la violatori le-aş tăia – fără prea multe discuţii ori regrete – instrumentul muncii, la cei care doar se bucură de dragoste nu prea am ce să le fac. Decât să-i… invidiez… vor spune unii, care vor crede că de frustrată scriu ceea ce scriu.
Totuşi… Ceva calcule pot face, nu? Mă gândesc aşa. Cum e, pentru un bărbat de 20 de ani să ţină o bebeluşă în braţe şi să-şi spună, în sinea lui: Peste 20 de ani ea va fi iubita mea!…? 20 de ani diferenţă sunt, parcă…. nesemnificativi… când nici 30, nici 40, nici 50 de ani nu stânjenesc pe unii – care îndrăznesc să se uite la femei tinere, ba chiar şi la fetiţe!!
Şi, dacă barbaţii gândesc, de multe ori cu un creier greşit… ce se întâmplă cu femeile? Singura justificare ar fi că multe dintre ele sunt prea necoapte şi prea visătoare. Din păcate, aleg şi o cale, în principiu, mai uşoară, pentru visele lor. Le deplâng tipul ăsta de uşurinţă… pentru că numai gândul de a sta dezbrăcată, în acelaşi pat cu bunicul, ori cu prietenul bunicului… mă face să-mi treacă toate poftele.
Sunt de acord că dragostea e oarbă şi că inimii nu-i poţi porunci. Dar, sunt convinsă că există, ori că ar trebui să existe, în fiecare, şi un dram de raţiune. Raţiune care să te împiedice să vezi chiar în orice persoană care ajunge în raza ta vizuală un eventual partener… de pat, de viaţă. Nişte limite de vârstă, de sex, de… libertate a celui pe care îl ochim. Nişte dorinţe, mai presus de banii pe care îi are sau nu-i are. Nişte vise în doi. Şi-o viaţă frumoasă, în echilibru.

Se spune că nu e bine să te bucuri de necazul unora. Şi, totuşi, eu mă bucur când tinerelele aşteaptă să se îmbrace în negru, aşteaptă şi tot aşteaptă… În acest timp, ele se ofilesc, iar moşul pare că-i cât se poate de viu şi cu sevă proaspătă. E o lecţie – pentru cine vrea să înveţe. Dar, e şi o loterie. Şi multe vor spera, în continuare, că al lor e lozul cel mare!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

    1. De la copilă am pornit postarea, crescând în vârstă.
      Ea n-are nicio vină, săraca… Şi, totuşi… a jucat într-un rol nefericit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *