Monştri şi moNstre
Că tot suntem în preajma lu’ Halloween ăsta… şi monştrii sunt la putere… mi-a trecut mie prin dovleac să vorbesc despre… moNstre. Nu ştiu, cred că-s soaţele monştrilor, că altfel nu-mi explic!… Tu ce zici?
Aşa aud, moNstre-n sus şi moNstre-n jos, până mi se înfundă urechile! La fel, citesc despre moNstre-n sus şi moNstre-n jos, până îmi lăcimează ochii. Sensibilă, cum mă ştii, fac atac la promovarea limbii române în variantă stâlcită. Aşa că azi răbufnesc:
Monstrule, ce ai cu limba română!?
Atunci când te referi la o cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material sau dintr-o substanţă, corect este să spui că ai o mostră/ mostre! Fără N! Pentru că moNstră nu există! Nici măcar de Halloween! Nici măcar în calitate de soţie a unui monstru!
S-ar putea să îți placă
În așteptarea clopoțelului, dau apă la șoricei
Analiză pe-o mamă… singură
6 Comments
Gabi Rotaru
Mostra, mostre, da’ tare urat mai suna! Brr!
Sper din suflet ca termenul e imprumutat de la turci. Eu zic sa-l dam inapoi.
De exemplu, ce misto suna sempăl din engleza!
anda_elena
Sună… monstruos?! 🙂
Diana
Pe mine m-a bătut altcineva la cap acum un an și de atunci spun corect. 😆
anda_elena
E bine că ai avut pe cineva care să te bată la cap şi e şi mai bine că ai vrut să înveţi!
Stefan
Probabil confuzia lor pleaca de la verbul „a demonstra”.
anda_elena
Probabil… deşi… pentru asta ar trebui să gândeşti şi să faci analogii… treabă grea pentru unii :)…