Despre capre şi bube pe suflet

Niciodată nu am înţeles grija excesivă a oamenilor pentru capra altuia. Cu atât mai puţin, am înţeles caprele astea – devenite adevărate vedete! Nu înţeleg rolul de news alert care anunţă, cu surle şi trâmbiţe, nunta unuia, divorţul altuia, botezul unora la care am văzut nunta, dar încă nu – divorţul.

În acelaşi context, nu înţeleg, într-o lume plină de accidente – de ce un singur accident contează. De ce doar acela e răsucit pe toate părţile şi mestecat până la epuizare.

S-a calculat câte nenorociri s-au mai întâmplat de la marele accident până azi? Câţi oameni îşi jelesc, în această dimineaţă, morţii, distruşi între fiarele unei maşini? De ce ne trezim, subit, doar când un stăpân de mare capră păţeşte ceva? De ce atunci, în funcţie de preferinţe, ne pregătim să-l linşăm sau să-l ocrotim, de parcă ar fi un bun care ne aparţine? De ce, după ce subiectul devine sterp, intrăm în lâncezeală, pofticioşi, totuşi, după o nouă capră?

Sunt de ce-uri la care nu aştept răspuns…  Dar, sunt de ce-uri care îmi provoacă scârbă.

Sunt sigură că am putea fi mai fericiţi! Însă, câteodată, cred că nu merităm asta. În loc să ne preocupe caprele noastre, pândim mereu, peste gard. Ce contează că uităm să ne hrănim propria capră, că uităm să-i dăm apă sau s-o eliberăm din funie? Capra celuilalt e frumoasă ca un curcubeu! Şi când e urâtă – tot interesantă e! Că-i urâtă, dar vedetă! Ne freacă grija altuia peste măsură. Şi, ne scărpinăm, până facem bube în cap  şi pe suflet. Uneori, mai şi plângem. S-ar putea, totuşi, să fie prea târziu…

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

  1. Sunt foarte de acord, sunt foarte împotrivă! Noţiunea de televizor a ajuns un soi de legătură între vieţile altora, mai importante, mai fastuase şi mai lucioase, şi existenţele noastre mediocre, demotane şi ne-vip-ate. E complexă discuţia despre accidente, busturi, forme şi divorţuri. Dar, nu ştiu câte din astea vor rămâne, peste timp, în memoria (afectivă) a telespectatorilor prostiţi pe faţa ecranului…

    Bine că mai sunt şi alţii care văd, care conştientizează, care scriu despre asta…

    1. Da, televizorul, dar şi unele dintre cele mai cumpărate… „ziare”… plus internetul… fac mult rău, pe lângă fărâma de bine pentru care au fost create. Toate, folosind uzata chestie – c’aşa vrea publicul!
      Nu ştiu câte şi în ce măsură marile ştiri de azi vor rămâne în memoria colectivă de mâine. Pentru că, mereu, mâine vor fi alte şi alte subiecte „interesante” de despicat…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *