04. Ghid în ţara mea de vis

În Spania, am cunoscut o tânără serioasă, arogantă, închistată în ideile ei despre români şi România. Deşi noi două ne-am înţeles, m-a asigurat că asta nu-i va influenţa modul de a gândi. Şi mi-a mai spus că exclude posibilitatea de a păşi vreodată pe tărâm românesc. Am lăsat-o într-ale ei… rugându-mă să-i lumineze Dumnezeu minţile.

De aceea, nu m-am mirat, dar m-am bucurat enorm atunci când Iolanda m-a sunat şi m-a invitat s-o însoţesc în, ceea ce a numit ea, groaza românească. Fusese într-un turneu în Rusia, şi acum se abătuse din drum, pentru ca partenera ei de tenis să-şi cunoască viitorii socri, din Republica Moldova – Nisporeni. Aşadar, catalanca mea era la o aruncătură de băţ de România!

Pentru ea, am închiriat, din Iaşi, o Dacia Duster. Reprezentanții Autonom Rent a Car mi-au adus maşina în faţa blocului, mi-au înmânat cheile şi mi-au urat drum bun! Am mers şi am luat-o pe Iolanda din vamă de la Ungheni. I-am promis cinci zile de vis şi ea n-a crezut… La sfârșitul acestei perioade, trebuia să fim la Aeroportul din Bucureşti, unde urma să-şi reîntâlnească partenera de tenis şi să zboare împreună spre Barcelona.
Cinci zile sunt puţine, dar mai mult decât nimic! Am fixat trei repere importante – mănăstirile din Neamţ, Sighişoara şi Transalpina – plus alte locuri interesante, întânite în drum.
Din vamă, am venit înapoi, la Iaşi. Am mers în centru, la Mitropolie – unde ne-am închinat la moaştele Sfintei Parascheva.  Am vizitat Palatul Culturii şi am urcat Copoul – colina studenţiei mele. Am mers în Grădina Botanică, unde ne-am odihnit şi ne-am umplut de energie, apoi am plecat spre Piatra Neamţ.
La mijlocul zilei, Iolanda poza cu nesaţ tot ceea ce-i ieşea în cale. Am fost la mănăstirile Văratec şi Agapia, apoi la Humuleşti, la casa lui Ion Creangă. Am continuat cu mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria. Am spus stop primei zile şi am parcat. Am mulţumit serviciului de închirieri maşini pentru un drum uşor şi plăcut şi-am fost convinse că şi zilele următoare vor fi fără incidente. Am mulţumit şi călugărilor de la Sihăstria, care ne-au oferit cazare şi o masă decilioasă. Iolanda era uimită de oameni, locuri, atmosferă.
A doua zi, am plecat devreme. Am trecut din Moldova în Transilvania prin Topliţa, Reghin, Târgu Mureş. Am ajuns în Sighişoara. Acolo, ne-am găsit cazare, apoi am ieşit la plimbare. Centrul oraşului mediaval Sighişoara face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO
Ziua a treia a continuat cu plimbări în Sighişoara, poze la greu  şi, din ce în ce mai multă încântare pe chipul Iolandei! Am plecat, într-un final prin Mediaş, până la Sibiu – o  fostă capitală europeană!
A patra zi, am plecat devreme, căci aproape de Sibiu ne aştepta, plină de surprize, Transalpina. Sebeş, Sugag, Obârşia Lotrului, Rânca, Novaci. Am trecut din Transilvania în Oltenia, pe drumul cel mai înalt din România – dar, din păcate, foarte puţin cunoscut. Serpentinele îţi tăiau răsuflarea, dar noi conduceam autonom – prudent şi în siguranţă! La finalul Transalpinei, am vizitat Peştera Muierilor, apoi am parcat la Baia de Fier, în curtea verişoarei mele! I-am făcut o surpriză nemaipomenită! Iolanda era foarte obosită dar, mai mult decât atât, fericită!
Ziua a cincea, am ajuns la Bucureşti, prin Râmnicu Vâlcea, Piteşti. Pentru că avionul era seara, am avut timp să vizităm un pic capitala. Despărţirea a fost cu multe lacrimi şi cu o lecţie uriaşă pentru Iolanda. 

Eu am fost fericită şi mai mândră ca niciodată de ţara mea! Singura tristeţe a fost în momentul când, ajunsă în Iaşi, a trebuit să înapoiez maşina celor de la Autonom! O minunăţie pe roţi, de care m-am ataşat. Voi mai utiliza serviciul rent a car al celor de la Autonom – asta e clar! Şi voi mai fi ghid străinilor doritori să cunoască România.

[Postarea de faţă este a patra scriere din competiţia SuperBlog 2011.]

S-ar putea să-ţi placă şi...

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *