Te las şi mă duc la un alt copil!

De multe ori, mi-a fost dat sa aud cum părinţii îşi ameninţă copiii: Dacă nu vii acum, te las şi plec la un alt copil, mai cuminte! sau Nu-i nimic, mă duc la un alt copil, pe care o să-l iubesc mult!
Fazele astea mă cutremură. E adevărat că, pe moment, ameninţările îşi au efectul dorit. Copiii renunţă la obrăznicii şi vin în fuga mare la mamă sau la tată. Au ochii în lacrimi şi promit că o să meargă de mână şi-or să fie sfinţi.

Pe termen lung, se observă, însă, şi alte efecte. Negative. Unii dintre copii devin nesiguri pe dragostea părinţilor lor. Fac orice pas cu teamă, să nu fie abandonaţi. Teama îi urmăreşte şi în vise. 
Privesc copiii din exterior cu suspiciune. Oricare dintre ei ar putea să le fure cea mai de preţ avere: dragostea şi prezenţa mamei/ tatălui. Îl privesc, dar se si răzbună de câte ori au ocazia. Nu sunt sociabili, nu împart jucării, nu se bucură complet o ieşire în familie. Nu se bucură prea mult nici de apariţia unui nou membru al familiei – un frate sau o soră.

E adevărat că toate astea se pot produce şi din alte motive, dar nici ameninţarea cu plecatul la un alt copil nu e de trecut cu vederea. Trebuie să fim conştienţi că orice vorbă aruncată aiurea şi repetată, obsedant, de către un adult, poate naşte traume în mintea şi în sufletul unui copil.

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Acei parinti care folosesc astfel de amenintari sunt inconstienti de efectele pe care le produc. Si sunt si slabi „manageri de situatie”. Un copil nu trebuie ameninat sa (nu) faca ceva ci convins sa faca ceea ce trebuie. Pot fi atrasi, li se poate distrage atentia catre ceva mai potrivit, etc. Si mai ales copiii nu trebuie mintiti. Daca ameninti ca ii iei jucaria daca face o rautate si defapt nu actionezi, ti-ai pierdut credibilitatea si autoritatea. Oricum, te infioara cand auzi astfel de amenintati.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *