Noaptea povestită din Turnul Goliei

Dacă am fost? Normal c-am fost! Doar mi-am promis! Vineri, pe la 21.35 eram deja în curtea Mănăstirii Golia. O mare de oameni aştepta să urce în turn. Am aşteptat şi noi, la o coadă uriaşă. Surprinzător, în cinci minute am intrat. Că ne-a luat mai mult de jumătate de oră ca să ajungem pe acoperiş, asta e o altă poveste. O mică problemă de organizare şi o mare problemă a unora care considerau că au prioritate, în ciuda a toţi şi a toate. Totuşi, m-am bucurat că n-am întâlnit oameni nervoşi sau care să se certe la înghesuială. Ne-am acceptat şi nu a aruncat nimeni pe nimeni de pe scarile alea mici şi la rotund.

Revenind. A fost o seară frumoasă. La înălţime! Cu poze şi cu lumină. Lumină de mai multe feluri.

Ca să ajungem sus, pe acoperiş, a trebuit să urcăm 120 de trepte.
Între timp, ne-am oprit la… să-i zicem… etajul unu şi etajul doi – unde erau afişate documente şi informaţii despre viaţa şi opera lui Ion Creangă.

Etajul al treilea este cunoscut drept încăperea clopotelor.

După acest etaj, mai este un soi de terasă, de pe care se urcă pe acoperiş. Şi aşa, se ajunge la o înălţime de 30 de metri şi se zăreşte oraşul în noapte.

Mănăstirea Golia se vede, din turn, în toată splendoarea ei. E o bijuterie arhitecturală, care îmbină mai multe stiluri. A fost construită pe rămăşiţele vechii biserici, de care se leagă numele familiei Golia. Actuala biserică a fost refăcută de Vasile Lupu, între anii 1650-1653 şi terminată de fiul său, Ştefăniţă, în 1660
Nu ştiu dacă pictura de pe pereţi şi icoanele datează tot de atunci, dar un lucru e sigur. Sunt foarte vechi şi deosebite! Am reuşit să intrăm, în jurul orei 23 şi mi-a părut rău să văd că, din urma noastră, s-a pus lacătul. Oricum, e de admirat faptul că un eveniment laic s-a împletit atât de bine cu o clipă de rugăciune. Puţini au fost cei care au avut ocazia şi nu au mers să se închine.

Tot în curtea Mănăstirii, am vizitat şi cămăruţa în care a locuit Ion Creangă între anii 1866 – 1871.

Şi, aşa s-a încheiat o altă seară din existenţa noastră. Din partea mea, la cât mai multe seri din astea! Pentru că merităm!

Şi pentru că Iaşul merită mai mult!

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

    1. Din păcate, restul pozelor nu au deloc claritate. Iaşul în noapte are pretenţii. Nu lasă orice aparat să-l pozeze, nici orice amator să-l folosească drept model 🙂
      Totuşi, am mai adaugat o pozucă… aşa, ca să mă fac de râs 🙂 Şi ca să-ţi fac ţie pe plac. 😛

    1. Ei… parcă nu-mi vine să-l trădez pentru nişte excepţii. Şi nici banii nu mă scot din casă 🙂
      Deocamdată ne mulţumim cu ce avem 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *