Foamea-n reclame

Biscuitii TUC.
Ca-s buni sau mai putini buni, ca ingrasa sau te ajuta sa-ti mentii silueta, ca-s sarati ori dulci… nu conteaza.
Reclamele pentru acesti biscuiti nu ma fac sa ma gandesc la gustul lor. Nici macar nu ma incurajeaza cu promisiunea ca-mi vor tine de foame.

* Cand vad o femeie desenata ca inghite o casa de marcat – ma cam sperie. De cate zile sa nu fi mancat, saraca?
Masinaria aia e plina de bani. In acest caz, femeia (ca femeia moderna…) isi satura foamea de avutie, nu stomacul care ghioraie…

* Cand vad un barbat desenat ca inghite un pachet care urmeaza sa fie pus la posta – ma intreb: oare ce-i in pachet?
[Stii bancul ala, cu barbatul care urca in tramvai si se aseaza pe sacosa unei doamne?
Aceasta ii spune: Atentie la oua!
La care domnul intreaba: Aveti oua in sacosa?
Nu, cuie.]
La fel si cu pachetul. O fi mancare in el, dar la fel de bine pot fi mingi de ping-pong sau costume de baie… La ce bun sa inghiti un pachet – care nici macar nu-i al tau – cand, pentru a-ti potoli sau macar pacali foamea, poti incepe prin a-ti roade o unghie?

Cunosc expresiile alea cu mi-e atat de foame ca as manca si o vaca (sau – cat o vaca!), dar nu inteleg metafora din reclame… Poate-s eu neintelegatoare, poate-s cei de la TUC prea profunzi…

Citeste si:
Analizam capsuna la un iaurt – prea ca pe blog!

S-ar putea să-ţi placă şi...

5 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *