Cand cainele-i leu si vitelul – caine
* Nu vezi la tot pasul un caine Chow-Chow. Iar, cand il vezi, nu poti rezista tentatiei de a intoarce capul. Cand a aparut, acum vreo doua zile, un tip cu un exemplar din asta in parc, copiii erau innebuniti. Incercuisera si cainele si tipul, faceau poze, se minunau.
O fetita mergea de mana cu mama ei si incerca sa vada dincolo de imbulzeala. La un moment dat, a strigat entuziasmata: Mami, uite un leu!!!
* Mi-am amintit, atunci, si o alta intamplare in care un strumf a confundat animalele. O doamna profesoara imi povestea ca nu a avut unde sa-si duca, vreodata, fetita la tara. Ii arata animalele in carti, dar nu era tot una. Intr-o zi, cand plecau in vacanta, cu trenul, cea mica a vazut un vitel pe camp. A tipat s-o auda tot compartimentul: Ce caine mare!!!
* Nu pot sa inchei fara sa adaug inca una, culeasa de la Gabi: Copilul Minimax ajuns la bunici vs. iapa ce facea pisu:
– Vai, nu vărsa laptele! O, nu!
Susrsa foto: aici.
S-ar putea să îți placă
Un prunc – veșnic motiv de bucurie
Șapte vorbe despre mama
5 Comments
Pascal Rares
As vrea sa vad odata un chow chow fara par sau asa, in realitate:
http://andruska.files.wordpress.com/2008/04/chow-sau-panda.jpg
anda_elena
Am vazut si eu pozuca asta, atunci cand cautam o imagine pentru a sustine postarea.
Foarte interesant! Aici imi cam vine si mie sa fac confuzie! 🙂
Costy
Am avut ocazia sa convietuiesc cu un astfel de caine timp de o saptamana. Foarte alintat, e singura descriere care-mi vine in minte, asa ca daca aveti de gand sa va luati chow-chow e bine sa stiti ca vor afectiune, multa afectiune.
Gabi
Pe cealalta parte, cand am ajuns prima oara la Iasi ii aratam mamei trenul din Piata Unirii.
anda_elena
@Costy: Multumim pentru pont!
@Gabi: Se mai intampla! :))