Romanii au talent – in a-si face publica nebunia
Romanii au talent – in a rade unul de altul, spuneam dupa prima editie. Imi mentin ideea. Dar nu incetez sa ma minunez. Si sa-mi pun intrebari. Ce-i face pe unii dintre cei care se prezinta la competitie sa ajunga acolo? Talentul? Intr-un fel. Pentru ca, desi multi sunt varza, in mintea lor, ei se cred talentati. In acest caz, stima de sine e ridicata la valori uriase, fara motiv. De aici si reactiile iesite din comun ale unora, de uimire sau/ si revolta, atunci cand raspunsul este nu.
Dintre acestia, netalentati dar destul de siguri pe ei, unii mi se par, pur si simplu, cu capul… Si incerc, pe cat posibil, sa nu-i jignesc. Pentru ca situatia, in sine, copleseste. Ce te poate face sa-ti pierzi in asemenea hal simtul ridicolului? Sa uiti de tine si sa te arunci in gura batjocorei, aproape fara sa-ti pese?
Nebunia noastra, a celor aflati in libertate, intrece, de multe ori, nebunia de dupa gratii. Firul de ata care separa normalul de anormal e atat de subtire si de fragil, invizibil uneori, incat nu e nevoie de prea mare efort s-o dai, cu talent, in bara.
Am vazut tineri si batrani, oameni fara scoala si intelectuali, femei si barbati, promovandu-si niste… talente… in cadrul unor momente jenante. Contextul a pus capac. Pentru ca, daca se limitau la spatiul casei lor, in intimitatea familiei si alaturi de prieteni, unii dintre ei ar fi fost chiar draguti. Dar nu. Au considerat scena ca fiind locul si visul lor. Poate ca si-au indeplinit visul dar, sigur, nu si-au gasit locul. Iar visul – ce pret a avut? Urias, devastator chiar – daca unii ar si realiza acest lucru. Minutul lor de asa-zisa glorie a insemnat un puhoi de huiduieli si de rasete isterice, de aratat cu degetul si de judecat, de etichetat si de aruncat la gunoi. Pacat.
Totusi… de ce? Raspunsurile ne pot depasi. Noi nu vedem decat ceea ce se intampla pe scena. Cand cade cortina, omul revine la viata lui mizera, la traumele lui, la boala lui… La dorintele lui neindeplinite si la facturi ce nu pot fi platite. La o viata de esec, la care s-a mai adaugat inca un esec. La un trai garbovit, fara pic de talent…
Vezi si:
Romanii au talent – in a rade unul de altul
Romanii au talent – marea finala in ritm de hip hop
Românii cu talent au bun-simț
Și românii altfel au talent
Românii au talentul trucat?
11 Comments
Anonymous
Pentru ca saracia impinge la nebunie si de aia 95 la suta din aia care sunt acolo te fac sa razi.
Pentru ProTV e super, emisiunea e fun, lumea se uita sa vada ce mai fac nebunii aia si audienta creste.
Asta a evoluat tara aia:))
carmen
Eu cred ca vinovati de ceea ce am vazut sunt cei din trust care le-au permis aparitia pe sticla.Daca erau adevarati profesionisti si ar fi urmarit promovarea adevaratelor talente totul ar fi fost normal.Pe de alta parte, asa cum ai spus si tu Anda, acei oameni se cred cu adevarat talentati, noi nu trebuie sa-i judecam.Faptul ca au aparut le va intari stima de sine si vor crede ca ei au cu adevarat talent, insa juriul nu i-a inteles.
Gabi
Eu incep sa-i suspectez pe astia de la Pro TV ca unii dintre penibili au fost platiti sa apara pe sticla.
anda_elena
@Gabi – Din pacate, eu cred ca e totul pe bune. Si asta e grav!
Pingback:
Roxana Mihaela Holban
Da, e trist… doar că unii nu îsi dau seama de ce fac. Dacă ar fi stat mai mult să mediteze poate nu s-ar fi pus într-o asemenea situație, dar asta este. Unii învață din greșelile astea, iar lumea uită.
anda_elena
Dacă s-ar învăța, emisiunile de genul ăsta ar fi mult mai… goale :). Ceea ce nu cred că se va întâmpla vreodată!
Roxana Mihaela Holban
Ai dreptate… păcat. Pentru ei, că restul mă îndoiesc că le pasă.
Ce mă doare într-un fel e că s-a ajuns să se facă rating numai din astfel de prostii…
anda_elena
Problema e, din păcate, la nivel mondial! Dacă vezi ce se întâmplă în alte țări… ajungi să iubești televiziunile din România. Ceea ce e de-a dreptul horror! 🙂
Roxana Mihaela Holban
Da… 🙁 Încerci să le eviți, dar tot dai de lucruri de astea.. Oricum, și România se îndreaptă spre acel nivel, sper doar să o facă cu pași mai lenți…
anda_elena
Noi trebuie să luptăm, cu blogurile noastre – să arătăm că se poate și altceva! Pentru că se poate!