Cand strangi cureaua la viata

In ultimele luni, am cam frecventat farmaciile. Ba trebuie calciu, ba D3, sirop de tuse si picaturi impotriva colicilor, vitamina C, ser fiziologic, ceai… Ban cu ban – se aduna. Multumesc lui Dumnezeu, ne descurcam.

In schimb, nu stiu cum sa ma mai descurc cu tot ceea ce vad si aud. Nu exista moment in care sa intru in farmacie si sa nu ma apuce disperarea. In care sa nu-mi vina sa plang si sa scot toti banii pe care-i am, sa-i ofer. Boala si batranetea sunt dure. Iar oamenii sunt din ce in ce mai saraci.

– Va uitati, va rog, pe reteta mea… sa-mi spuneti de care pastile am absoluta nevoie si la care pot renunta?

– Dati-mi reteta pe jumatate. Imi iau pastilele o zi da si una nu.

– Patru tablete de Paracetamol.

– Cat costa X?
– Cutia mare – 32 de lei, cutia mica – 18 lei.
– E prea mult, renunt la asta…

Ti se rupe sufletul, nu alta. Iar discutiile prezentate aici sunt dintre cele mai firesti. Cererea e minima, iar cele cumparate sunt de nevoie, nu de fandoseala. Daca poti renunta la carne, ca sa mananci un cartof, la tratament nu poti renunta – decat platind cu zile, saptamani, luni din viata ta. E un schimb facut in cunostinta de cauza. Si totusi, se cumpara jumatati de reteta, se renunta la unele medicamente „mai putin importante”, se incearca o vindecare cu patru pastile.
Se poate strange cureaua mai mult de atat?
Ii are cineva pe constiinta pe acesti oameni?…

Citeste si:
Viitor calculat in paine – vai de painea noastra!

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Văd că am fost cam în acelaşi gând…
    Este dureros să vezi atâta sărăcie şi cum pe alţii îi doare undeva. IAr ce este şi mai grav, este faptul că nici nu ştiu când şi cum vom scăpa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *