STOP gandirii limitate!

Acum cinci ani, pe vremea asta, eram in Spania. Invatam, calatoream si petreceam. Intr-o noapte, mai toti din gasca Erasmus eram la discoteca. Totul ok – cel putin in limita a ceea ce intelegeam eu prin ok. La un moment dat, si-au facut aparitia vreo cinci tineri in carucioare cu rotile si alti prieteni de-ai lor. Eu – mare iubitoare de dans – m-am dat de-o parte. Eram mirata si, intr-un fel, rusinata. Ma gandeam ca, daca voi continua sa dansez, va fi ca si cum le-as face lor in ciuda – uite, eu pot sa ma misc! Apoi am realizat ca acei tineri stiau unde au venit. Le priveam bucuria de pe chip si dansul lor din scaun. Erau fenomenali! Mi s-a facut, din nou, rusine. De mintea mea ingusta. De gandirea mea limitata.

In mai putin de zece minute, grupul Erasmus si grupul carucioarelor se unise. Dansam impreuna! Cu unul dintre baieti am si vorbit putin (sau tipat, ca sa ne auzim prin muzica). Mi-a povestit ca iesirile lor sunt o obisnuinta. Ca se simt bine. Normali. I-am spus ca ii admir din suflet. Si am continuat sa dansam.
Pe atunci, nu eram invatata sa vad prea multe exemple de acest fel. Apoi, am observat, de la an la an, o schimbare si la noi. Nu e o fericire faptul ca exista persoane cu dizabilitati. Dar ele exista! Si au, la fel ca toata lumea, dreptul la plimbare, la relaxare, la distractie, la viata! Mi se rupe inima cand vad copilasi in carucior cu rotile sau cu alte probleme de sanatate. Dar ma bucur sa vad ca parintii incearca sa-i integreze in societate. Ma bucur sa observ ca lumea nu mai intoarce capul ca dupa urs cand vede un defect. Ca nu mai comenteaza toti, ca prostii, si nu se mai minuneaza. Mai sunt multe de rezolvat si multe de educat. Dar e un inceput. E de bine.

Cred ca ar fi cazul sa constientizam ca, daca ne-am nascut intregi, nu e o regula sa si ramanem asa. Ca trebuie sa multumim pentru tot ce avem si poate ca nu meritam. Cred ca ar fi cazul sa constientizam ca, daca suntem intregi fizic, asta nu inseamna ca nu putem avea inima sau mintea infirme…
Astazi, 3 decembrie, este Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati. Astazi e momentul sa mai punem o pietricica pentru a ne uni drumurile, pentru a ne respecta, a ne iubi, a ne imprieteni.

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *