Ospatul lui Pisicel si bucuria mea

Maria doarme, linistita, in patut. E aproape de ora 23 si eu ma uit, fascinata, pe fereastra (de fapt, ma uitam… pana acum doua minute…). Totul e alb si atat de frumos! Zapada a pus stapanire pe noaptea nostra! In minte, au inceput sa-mi rasune versuri cu Pisicutul Pisicel 🙂
Si pentru ca as fi o egoista sa nu le impart cu voi (hi-hi!)… va spun asa:

Ospatul lui Pisicel

Aseara,
Chiar de cu seara,
Pisicel priveste afara,
Si cand vede ca-i alb totul,
Incepe sa-si linga botul.

Miau, miau, miau,
Vai, ce ospat!
Miau, miau, miau,
Ce bunatati!
In ograda daca poti
Este lapte sa inoti!

Iar pe pomi este smantana
Sa mananci o saptamana!
Si ce branza e pe casa,
Branza buna, dulce, grasa!

Cu toate ca-i foarte mic,
Simte o foame de voinic
Si se cere-afar-un pic,

Un minut si-a inghetat;
Printr-un jalnic mieunat
Cere sa-l primim in pat.

Azorel, martor la toate,
Vrea sa rada, dar nu poate,
C-a patit si el la fel,
Cand era ca Pisicel:
De demult, pe timp de noapte,
A crezut zapada lapte.

[Autor: Ana Grigoras
Cartea: Pisicutul Pisicel si altii la fel ca el]

Va recomand ca, la randul vostru, sa oferiti poezia cu lapte, branza, smantana si mieunat copiilor din viata voastra!

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *