Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

Ospățul lui Pisicel și bucuria mea

Zăpada a pus stăpânire pe noaptea noastră! În minte au început să-mi răsune versuri cu Pisicuțul Pisicel 🙂
Și pentru că aș fi o egoistă să nu le împart cu voi (hi-hi!)… vă spun așa:

Ospățul lui Pisicel

Aseară,
Chiar de cu seară,
Pisicel privește afară,
Și când vede că-i alb totul,
Începe să-și lingă botul.

Miau, miau, miau,
Vai, ce ospăț!
Miau, miau, miau,
Ce bunătăți!
În ogradă dacă poți
Este lapte să înoți!

Iar pe pomi este smântână
Să mănânci o săptămână!
Și ce brânză e pe casă,
Brânză bună, dulce, grasă!

Cu toate că-i foarte mic,
Simte o foame de voinic
Și se cere-afar-un pic,

Un minut și-a înghețat;
Printr-un jalnic mieunat
Cere să-l primim în pat.

Azorel, martor la toate,
Vrea să râdă, dar nu poate,
C-a pățit și el la fel,
Când era ca Pisicel:
De demult, pe timp de noapte,
A crezut zăpada lapte.

[Autor: Ana Grigoraș
Cartea: Pisicuțul Pisicel și alții la fel ca el]

Vă recomand ca, la rândul vostru, să oferiți poezia cu lapte, brânză, smântână și mieunat copiilor din viața voastră!

3 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *