Crăciunul adevărat

Pruncul Iisus Hristos S-a născut. Dintr-o mamă – fecioară și un Tată – Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. [Cum să punem, astfel, la îndoială existența Sfintei Treimi și cinstirea Maicii Domnului?…]

A venit în lume smerit, dulce și blând. Nu a fost primit în nicio casă. Dar nu s-a abătut de la calea aleasă – aceea de a Se jertfi pentru noi și a ne mântui.

Astazi, preotii vin cu Ajunul, vestind Nasterea. Ne aduc icoana, marturie a momentului sfant si ne binecuvanteaza. Le deschidem usa – il primim in casele noastre pe Hristos. Nu le deschidem – procedam ca acum 2010 ani… Comentam statul putin si banii multi – de parca ar fi pus cineva o intrebare si nu i s-ar fi raspuns, de parca ar fi impus cineva un pret. Clevetim… si atunci, aproape degeaba am mai deschis usa.

Crăciunul înseamnă liniște și bucurie interioară (mai mult decât exterioară). Înseamnă simplitate și modestie, credință și mulțumire.

Deși suntem tentați să spunem că nimic din ceea ce înseamnă Crăciunul nu mai există azi, lăsați-mă să cred că toți purtăm în suflet, la vedere sau în ascuns, o fărâmă din Crăciunul adevărat.