Pentru minte,  Pentru suflet

Cum am mai cunoscut un sfânt

Cum am mai cunoscut un sfânt? La nevoie… bineînțeles…

Alăptam de aproape cinci luni și n-am avut niciodată probleme. La început, unele femei se cam chinuie. Li se întăresc sânii și dor, se fac răni, bebe nu știe să-și ia lăpticul… eh, probleme de mămică. Probleme de care eu am fost ferită. Până într-o marți seara. După atâta timp, nu am crezut că era cazul să-mi mai fac griji. Totuși, pe mine abia atunci a început să mă chinuie ceva. Mă durea sânul drept și se întărise, dar am zis că se rezolvă totul la următoarea masă. N-a fost așa. Miercuri mi-a fost cam rău toată ziua și am avut febră mare. Puneam batiste înghețate, din congelator, și în două minute erau calde… Să mă așez pe partea dreaptă… mai bine nu!

Seara, i-am povestit necazul prietenei mele, Andreea. Atunci ea mi-a amintit de cutiuța pe care mi-o adusese, mai demult, cu ulei de la candela care veghează la moaștele Sfântului Ioan Rusul din Grecia.

„Unge-te cu puțin ulei”, mi-a sugerat ea. Andreea îmi povestea despre sfânt cu mult înainte, că i se roagă lui pentru finuțul ei, care are niște probleme de sănătate. Cu multă credință și cu stăruință, de la zi la zi, la acel băiețel se văd rezultate îmbucurătoare. Dar, ce îmi spunea ea atunci… îmi intra pe o ureche și îmi ieșea pe alta…

N-am fost curioasă, nici în stare să-l cunosc pe sfânt. Însă, de nevoie… m-am uns. Era miercuri seara de acum, cam pe la 23.00. M-am suit în pat, m-am așezat pe partea stângă și m-am culcat. La mai puțin de jumătate de oră, copila mea, care ar fi trebuit sa doarmă dusă la ea în pătuț, s-a trezit. Mă simțeam prea obosită ca să mă ridic, s-o legăn acolo, s-o conving să doarmă, așa că am luat-o în patul cel mare. Numai că, pentru ca ea să stea la perete și eu s-o pot veghea, trebuia să mă întorc pe dreapta, pe partea cea dureroasă. Na, o fac și pe asta, am gândit eu. Când m-am așezat, nu am simțit nicio durere. Când am pus mâna, m-am speriat. De bine! Totul era mai mult decât normal! Nu-mi venea să cred că, după 24 de ore de chin, în 30 de minute de la tratament nu mai aveam sânul întărit, că nu mă mai durea.

Sfântul Ioan Rusul a răspuns unei rugăciuni fugare… M-a ascultat, chiar și când eu refuzasem, până atunci, să-l cunosc. Îți dai seama ce se întâmplă când îți pui toată credința în el și în ceilalți sfinți – prieteni și mijlocitori în fața lui Dumnezeu?

Dacă am realiza aceste lucruri și dacă ne-ar ține credința mai mult de o secundă, probabil că am fi mult mai fericiți. Mai buni. Mai luminoși.

O, Sfinte Ioane, vlăstar al Rusiei și făclie a Bisericii lui Hristos, primește puțina noastră rugăciune și nu ne lăsa fără răspuns. Deși nu avem credința celor ce au cerut ajutorul tău și l-au primit cu îndestulare, credem că ne poți ajuta pe noi ca să slăvim cu mulțumire numele lui Dumnezeu prin laude și cântări de: Aliluia!

(fragment din Acatistul Sfantului Ioan Rusul)

Citește și:

*** 27 mai – Sfântul Ioan Rusul

*** Sfântul Ioan Rusul – mărturii contemporane ale Iubirii lui Dumnezeu

*** Ziua lui – a Sfântului Ioan Rusul

*** Aşa sunt uitaţi prietenii?!

*** Prietenilor li se spune „La mulţi ani!” de ziua lor

*** Șapte lucruri pe care le-am învățat de la prietenul meu

3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *