Coana preoteasa
De multe ori mi s-a spus, ba in gluma, ba in bataie de joc, coana preoteasa. Nu sunt. Si nici n-o sa fiu vreodata. Glumele nu ma supara, iar bataia de joc nu o inteleg si ma lasa rece.
De si mai multe ori am fost acuzata de subiectivism. Deci, cand unii vorbesc de rau preotii, biserica, pe Dumnezeu, eu n-am voie sa zic nimic pentru ca, din punctul lor de vedere, sunt subiectiva. Ei, desi nu vad decat mizeria, sunt cei mai obiectivi.N-am spus niciodata ca ar fi totul numai lapte si miere, ca nu sunt multi care fac prostii. Dar, la fel, nu pot spune ca nu sunt si oameni care isi fac meseria cu har (vizibil) si cu daruire.
Ok, e mai accesibil sa afli despre un popa beat in sant sau despre altul care si-a facut viloi, despre unul care s-a dat la femeia altuia sau care injura ca un birjar. Nu vrei tu sa afli, te ajuta altii. Pe cand, in momentele in care se intampla ceva bun, trebuie sa ai urechile deschise, la fel si sufletul, ca sa-ti doresti sa primesti informatia.
Se merge pe principiul – esti preoteasa? – inseamna ca stai pe gramezi de bani. Ce buna afacere e preotia! Asa o fi – dar ce afacere plina de responsabilitate e preotia, asta nu se mai spune. Nu degeaba e vorba aceea, cum ca talpa iadului e presarata de preoti. Pentru ca un preot nu are cum sa-si mantuiasca sufletul lui daca nu mantuieste fiecare suflet pe care il are in grija. Gramezi de bani? Nu spun ca unii n-or avea. Dar cati preoti tineri nu cunosc, cu o parohie mica, la tara, care traiesc de azi pe maine?! Care se bucura daca le dai o punga de bomboane pentru copiii lor! Care lucreaza in timpul saptamanii pe santier, ca sa-si poata intretine familia! Si care fac misiune! Il slujesc pe Dumnezeu fara sa carteasca si-si duc crucea, fericiti.
Am ajuns pe un forum in care, logic, un preot era vorbit de rau. Si apoi au aparut comentariile care generalizau. Asa sunt toti.
Si-am mai gasit si postarea unei preotese care nu povesteste din teorie, ci din propria viata.
Pagina de unde am luat fragmentul este aici, iar ceea ce a spus elena_h puteti citi mai jos. Si, poate, medita. Nu incerc sa transform pe nimeni. Dar imi doresc sa pot, din cand in cand, sa echilibrez balanta.
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar hai sa va spun un punct de vedere din interior: sunt sotie de preot, sotul are 28 de ani, parohia are sub 100 de familii, desi pe lista de la repartizare avea 260 – nimeni nu ne-a spus ca au numarat si familiile de catolici – si alti colegi de-ai sotului cu note mai mici au luat parohii mai mari. Ne-am apucat si am ridicat o casa parohiala si ne-am mutat cand era gata doar o camera si in rest era caramida si balastru. Baiatul cel mare avea 1 an, eram gravida cu al doilea si nici nu aveam scari la intrare – urcam pe nite buturugi. 2 ani am carat apa, am spalat la mana pentru patru oameni, am gatit nenumarate mese pentru oameni. Sotul a invatat a zideasca, sa tencuiasca, sa puna parchet, rigips si polistiren, iar eu sa pun gresie si faianta. De precizat ca amandoi suntem de la oras. Stam in aceeasi parohie si azi si fac naveta la oras, in fiecare zi cu copii la scoala, desi am putea sa stam in oras. Totul pentru misiune. Cat despre servicii, faceti un calcul: intr-un an – 1 cununie, 3 botezuri, 8 inmormantari, cam 20 de oameni la liturghie. Ce bani face la Ajun cumparam dulciuri si sucuri pentru colindatori si uratori pentru ca ii primim pe toti si ortodocsi si catolici. Cand adunam ceva mai multi bani organizam plimbari la manastiri pe banii nostri, cu masini luate imprumut de la prieteni si cunostinte. In urma noastra ramane o casa parohiala cu de toate, o biserica intretinuta si dotata cu de toate, o clopotnita pictata tot pe banii nostri, pentru ca banii adunati pentru pictura s-au furat. Tragand linie si adunand, oare chiar se merita sa aruncati cu noroi in toti preotii, oare toti sunt talhari si lenesi si profitori?! Cred sincer ca mai sunt si preoti care isi fac meseria si misiunea cu onoare.
8 Comments
Tudor
"Pentru ca un preot nu are cum sa-si mantuiască sufletul lui dacă nu mantuieste fiecare suflet pe care il are in grija." – Anda, afirmaţia asta e riscantă… Nu cred că putem gandi mantuirea sufletelor in termeni de "rata de succes" iar indicatorul de performanta al preotului prin numarul 100% credinciosi mantuiti. Eu as modula putin fraza. Nu cred ca poate un preot sa se substituie vointei libere a credinciosilor din parohie. Prin urmare, chiar "fiecare suflet" nu va reusi sa aduca pe calea cea buna… oricat de mult s-ar stradui.
anda_elena
Ai dreptate – dar macar trebuie sa incerce. Adevarat, nu prin a-si impune forta, caci Dumnezeu Insusi ne-a oferit libertate.
Dar am zis cele de mai sus in contextul in care multi acuza relele preotilor. Le acuza si, in acelasi timp, se consoleaza ca daca preotul face prostii, pot face si ei. Or, acest lucru nu e bun. Pentru ca preotul, mai mult chiar decat altii, va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru fiecare vorba si fapta. Nu e nevoie sa-i mai judecam si noi, ca sa ne atragem pacate suplimentare. Dar ne putem ruga pentru el si pentru sufletele noastre.
Te pup, Tudor, si-ti multumesc pentru comentariu!
Anonymous
Nu vreau sa acuz pe nimeni… si nici sa iau apararea cuiva. Nu am niciun preot in familie sau in cercurile de prieteni…
Sunt la facultate in Iasi si stau in camin de 4 ani si vreau sa va spun ca – dintre toti studentii din camin – cei mai nesimtiti, cei mai lipsiti de orice etica sau morala… sunt, din pacate, studentii de la teologie! Cu majoritatea nu ai ce vorbi !!! Si, chiar ei spun ca fac teologia pentru bani… citez: „habar n-ai cati bani primesc eu daca tu crapi”. Unuia dintre ei sa ma spovedesc eu mai tarziu ??? NU !!
anda_elena
Cunosc si eu asemenea cazuri. Din pacate. Sa speram ca unii, pe parcurs, isi vor schimba traseul. Ori vor renunta la gandul preotiei, ori se vor mai indrepta, macar un pic.
Dar nu pentru acesti oameni trebuie sa cadem noi in pacatul de a judeca biserica si pe Dumnezeu. De a renunta la rugaciune si de a cauta acei preoti adevarati, cu har.
Nu, nu te vei spovedi unuia dintre colegii de camin. Vei cauta acel preot pe care il vei simti ca e preot! Ca e puntea dintre tine si Dumnezeu, ca te ajuta si-ti vindeca sufletul.
Hai sa vedem oamenii pe care i-ai descris ca pe niste ispite. Pentru ca asta sunt. Dar, hai sa nu lasam ispitele sa ne indeparteze de la calea cea dreapta. Si daca ei nu sunt exemplu pentru noi, sa fim noi pentru ei. Si sa ne pastram drumul! Doamne ajuta!
cristian
Biserica Ortodoxa a pierdut enorm de multi enoriasi. Si va continua sa piarda! Ortodoxia nu mai are preoti care sa mearga din casa in casa sa cerceteze oamenii si problemele lor. Acestora li se spune la Sfanta Liturghie sa vina mai des la biserica si cam atat. Ortodox inseamna drept credincios – denumire improprie si plina de blasfemie prin faptele noastre. Insa avem o scuza : nu exista apostoli, ucenici, dascali si preoti. Doar oameni! Atat de oameni!…
anda_elena
N-as fi atat de drastica. Nici optimista peste masura. Cunosc, insa, multi preoti care n-au uitat sa umble din casa in casa. Care au inceput sa iasa din biserici si sa meaarga ei insisi in locuri in care se intalnesc oamenii care vin mai rar in casa Domnului. Care se implica mult si bine in online. Care organizeaza tot felul de actiuni pentru comunitate. Deci… nu e totul pierdut!
Oamenii despre care vorbesti tu – atunci cand intra in Sfantul Altar au Duhul Sfant in si alaturi de ei! Sa ne rugam sa nu-si intoarca Dumnezeu fata de la noi!
cristian
Hristos a lasat Cuvantul, iar noi l-am inlocuit cu traditii omenesti. Hristos ne-a spus : ,, Nu faceti rugaciuni indelungi bolborosind poliloghie multa, cum fac fatarnicii prin sinagogi ca sa fie vazuti de oameni! ,, Iar noi a exact asta facem! Slujba ar trebui sa fie invatatura lui Hristos, nu a Bisericii. ,,Adevarat graiesc tie,, , caci nu-L vei afla la biserica pe Dumnezeu, mai inainte de a-L afla intai, prin introspectie, in sufletul tau! Paseste in fiinta ta prin Tunelul Intunecat la capatul caruia se afla Lumina!…
anda_elena
Cred ca, de acum, incepem sa ne abatem de la subiect. Sa vorbeasca la fiecare Cuvantul, sa vorbeasca si fapta… si sa ne rugam! Mult! Pentru noi, pentru cei dragi ai nostri, pentru cei care gresesc, pentru cei care ne conduc.