Imnul iubirii

De as grai in limbile oamenilor
si ale ingerilor,
iar dragoste nu am,
facutu-m-am arama sunatoare
si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei
si tainele toate le-as cunoaste
si orice stiinta,
si de as avea atata credinta
incat sa mut si muntii,
iar dragoste nu am,
nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea
si de as da trupul meu ca sa fie ars,
iar dragoste nu am,
nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda;
dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieste,
nu se lauda,
nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta,
nu cauta ale sale,
nu se aprinde de manie,
nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate,
ci se bucura de adevar.
Toate le sufera,
toate le crede,
toate le nadajduieste,
toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.
Cat despre proorocii
– se vor desfiinta;
darul limbilor va inceta;
stiinta se va sfarsi;
pentru ca in parte cunoastem
si in parte proorocim.
Dar cand va veni ceea ce e desavarsit,
atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
Cand eram copil,
vorbeam ca un copil,
simteam ca un copil;
judecam ca un copil;
dar cand m-am facut barbat,
am lepadat cele ale copilului.
Caci vedem acum ca prin oglinda,
in ghicitura,
iar atunci,
fata catre fata;
acum cunosc in parte,
dar atunci voi cunoaste pe deplin,
precum am fost cunoscut si eu.
Si acum raman acestea trei:
credinta, nadejdea si dragostea.
Iar mai mare dintre acestea
este dragostea.
(I Corinteni 13, 1-13)

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. Hristos a înviat
    [Apel către cititori:] Am nevoie de critici la un 'puseu'/exprimare 'pe arc'/ în reacţie, 'a la "Să zică şi nea Eon, că şi eu este om" 🙂 'vis-a-vis de "Imnul iubirii" inspirat/inspirant adus aici de către Anda, căreia-i mulţum frum 🙂
    Împlineşte şi 'obligă' –imnu' ăsta, precum "Porunca iubirii"; a "toată legea şi toţi proorocii– la-nmulţirea talanţilor
    chiar şi pe cel întors cu faţa-nspre lumină în al 11-lea ceas… ca şi pe primul "chemat şi ales".
    Cât despre statornicie.., tot vreau să ştiu (din Zbornic, din scrierile Părintelui Sofronie Saharov ori din dicţia, intonaţia şi tonalitatea "NDE"-iste ale lui Marcel Iureş, spre exemplu) cum să ascult roditor cu *pri mine*-le: cum e- cu "mintea-n inimă" ori "inima-n minte"?
    Cum să "mă dau jos de unde-i iarmaroc" şi cum să am, în "moara ce macină non-stop", alt 'antivirus' decât cerebralitatea lui "trebuie" (în ascultare, în aceşti "câţiva ani în plus pe Pământ") ori alternative la "doresc"-ul 'alunecător'?
    Voi cum faceţi cu traiul plăcut "Aavei" nostru şi totodată nouă de folos?
    Cum faceţi cu mai vârtoasele ridicări (de după repetate căderi ori 'sezoane de.. uscări de la coarda credinţei') la "rugăciunea inimii" şi/sau munca smerită?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *