Viata de puscarias

Am vazut un set de documentare din inchisorile de maxima securitate din strainatate. Condamnati pe viata, reguli stricte… si niste tavi uriase de mancare, cu toate bunatatile pamantului, la fiecare dintre mesele principale.
Apoi, am revenit in Romania. Aici, oamenii ies in strada si cer niste salarii decente. Cer respect pentru drepturi castigate in ani de lupte si procese.
Tot aici, unii se lauda cum sparg zeci de mii de euro in cateva zile de concediu. Probabil ca astia mananca precum puscariasii straini. Iar restul… restul mananca un rahat.
Nu m-am dat niciodata mare patriot, dar m-am simtit bine in tara mea. Si m-am intors aici si atunci cand am avut posibilitatea sa nu o mai fac. Copilul meu se va naste, peste cateva luni, tot aici. Si aici va fi acasa.
Mi-e teama, dar ma incapatanez sa sper. Sa cred ca nu toti cei buni vor da, la un moment dat, bir cu fugitii. Sa cred ca si aici se mai poate cladi constructiv. Ca bebe va avea parte de o educatie de calitate. Ca, daca va avea nevoie de un medic bun, il va gasi si aici si nu neaparat in Austria… Ca va merge la serviciu pe un drum drept, nu din groapa, in groapa, in groapa… Si inca mai sper…

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

  1. Speranta moare ultima.Insa eu cred ca ai gresit atunci cand nu ai ramas, pentru o perioada scurta de timp in strainatate.Eu am senzatia ca lucrurile au scapat de sub control.Sa dea Domnul sa ma insel si sa fie bine pentru toti, mai ales pentru cei care vor fi viitorul!

  2. Si eu cred ca ai gresit revenind in Romania. Aici sint rudele si prietenii – intr-o tara in care viitorul nu depinde de noi, "cei care ne temem" de ce va mai urma. Lucrurile nu au scapat inca de sub control – urmeaza.

  3. Aici m-am nascut, aici am copilarit, aici mi-am facut prieteni. Aici s-au petrecut multe, unele rele, dar si cele mai bune ale vietii mele. Asta chiar sa nu conteze deloc? Unde sa fug? Unde sa ma ascund? Sub fustele strainatatii? Chiar e asta ultima solutie? Chiar sunt eu ultimul om ok ramas in tara?
    Nu cred. Dar cred ca ar trebui sa iesim un pic la suprafata, noi, astia ok, si sa facem ordine. Pornind de la lucruri marunte. Pornind de la ordinea noastra. Din casa, din viata, din suflete…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *