Copiii ucigaşi

Cazurile înspăimântătoare ce au în prim-plan copii şi adolescenţi au început să fie la ordinea zilei. De la o simplă ceartă la o bătaie în toată regula drumul e foarte scurt. La fel de scurt e şi drumul de la o supărare minoră la sinucidere, de la o discuţie în familie la omor. Calculatorul, televizorul, societatea în care trăim şi lipsa acută de comunicare transformă un copil într-un monstru.
Ameninţările cu moartea, prezenţa sângelui, folosirea armelor şi a unui limbaj de speriat se transpun din jocuri, filme şi ştiri în viaţa reală cu o repeziciune de nedescris. Unde e limita? Putem creşte un copil captiv într-un glob de cristal pentru a-l feri de rău? Ce înseamnă libertatea şi cum trebuie ea înţeleasă pentru a nu ne teme, mai târziu, pentru viaţa noastră?

Se constată o lipsă de comunicare cumplită în familii. Nu numai copiii cu părinţi plecaţi în străinătate suferă, ci şi ceilalţi. Părinţii muncesc mult şi uită că un copil are nevoie de afectivitate. Are nevoie să i se acorde lui, în mod special, măcar 15-20 minute pe zi. Un timp minim, de care, din păcate, foarte puţini copii beneficiază – Maricica Buzescu, coordonator Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică

S-ar putea să-ţi placă şi...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *