Uncategorized

Greata electorala

Am incercat sa nu bag in seama cutia postala plina zilnic de scarbosenii. Am incercat sa nu ma uit la fetele zambitoare de pe afisele agatate pe garduri… si am incercat sa nu ma zgarii prea tare ca n-am uneltele necesare pentru a ma pisa… pe garduri!
Astazi am asteptat 20 de minute un maxi taxi in statie. Dupa ce a venit, in loc sa ma duca unde trebuia, m-a ocolit, ghidat de politisti, pana a reusit sa opreasca pe Independentei. In mod normal, nu m-ar fi deranjat foarte tare. Pentru ca nu aveam de facut cale intoarsa prea mult. In mod normal. Pentru ca mi-a luat vreo patru melodii… ca sa pot traversa si eu Piata Unirii!
Am orbit de atata portocaliu – sepci, fulare, cravate, caciuli, haine, esarfe… M-am enervat la culme si m-am ingrozit.
Atata bucurie falsa si atatea fete schimonosite n-am mai vazut! Oameni cu gura pana la urechi aclamandu-si „stapanul”… Oameni fara dinti… fericiti in inconstienta lor – fara sa realizeze ca de fapt ei nu au dinti pentru ca NU AU BANI. Pentru ca nu traiesc bine si nici nu exista vreo perspectiva pentru ei.
Autocare peste autocare – oameni adusi in turme ca sa dea bine la numar. Cata nebunie! Cata mainutareala! Nu realizeaza nici unul dintre ei cat de robot a devenit?
Foarte mult tineret. Copii chiar, care habar n-au nici ce e aia viata, nici ca sunt manipulati si ca, de fapt, nimanui nu-i pasa de ei. Ca „viitorul tarii” nu e decat un cliseu si ca toti cei care i-au chemat duminica la munca nu dau nici un scuipat pe respiratia lor.
Nu am nimic cu Basescu. Nu am nimic nici cu ceilalti. Dar am cu toata sleafta de prosti care pentru un kil de zahar e in stare sa linga papuci, funduri si promisiuni. Pentru ca vor manca in continuare promisiuni pe paine si pentru ca nu se vor sinchisi de a trece mereu dintr-o tabara in alta, de a adora si apoi a huidui, de a-si plange viata neincetat fara sa faca ceva concret pentru un trai mai bun.

3 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *