Un an de la prima piatra
Pietricelele sarbatoresc astazi! Cele sapte pietre danseaza din buric, sufla in lumanari, fac glume si rememoreaza.
Sunt multe amintiri prin paginile acestui jurnal. Am pus mult suflet, un pic de umor, cateva flori, ceva cultura – si o parte din viata mea.
Un an cu bune si rele, un an in care feedback-ul s-a realizat mai mult pe mess. Mi s-a spus ca 7pietre poate crea dependenta si mi s-a multumit pentru anumite postari de constientizare. Unii mi-au reprosat pentru prea multe subiecte religioase. Apoi au revenit la ganduri mai bune.
Mi s-a atras mereu atentia cand nu mai scriam… ceea ce presupune ca macar o persoana, doua, trei, cinci, zece m-au citit.
Am incept acest blog din dor de a scrie… atunci cand ma indepartasem prea mult de jurnalism. Acum, la un an, sarbatoresc si cateva zile de la revenirea mea in mirajul presei.
Si mai sarbatoresc faptul ca in acest timp am devenit matusica lui Andrei Octavian si matusica de suflet a multor alti copilasi care s-au nascut sau care inca mai profita de locul cald din burtica mamicilor lor.
Un an de 7pietre. Un an plin de incercari, suisuri, coborasuri. Un an cu zambetul pe buze!Si ca sa spun La multi ani, 7pietre!, trebuie mai intai sa-ti spun La multi ani tie!
