Viata

Astazi, am vazut un interviu la TV Trinitas. Un interviu cu o maica ajunsa la 100 de ani. Nu arata de-o seama cu un veac. Avea graiul linistit si, mai cu seama, avea sufletul linistit. Povestea atat de frumos! Vorbea despre zile pe care, poate, nici bunicii nostri nu le-au prins. Vorbea si despre zile actuale.
Cand reporterul a intrebat-o care a fost cel mai fericit moment pe care l-a trait, maica a spus: Cel mai fericit moment va fi acela in care voi merge la Domnul!

Un raspuns atat de simplu si de cuprinzator! Un raspuns pe care, daca l-am intelege, nu ne-am mai teme de moarte. Un raspuns prin care putem realiza ca nici 100 de ani traiti pe pamant nu se pot compara cu adevarata Viata.

Daca am crede in viata cea vesnica, am putea fi pe deplin fericiti si impacati cu noi acum si aici. Am fi mai linistiti, mai luminosi, mai prieteni. Am avea parte de mai multa dragoste. Daca am intelege ca acum si aici nu reprezinta decat o punte catre adevarata Viata, atunci am cunoaste Raiul inca de pe pamant.

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

  1. Ce ai scris tu mi-a adus aminte de cartile lui Dan Puric. La fel vorbeste si el prin pilde, exemple de genul asta… Am citit recent „Despre omul frumos” si am capatat asa o stare linistita, optimista si multa credinta. Nu mi se intampla des asa ceva. Chiar ti-o recomand/imprumut, cred ca ti-ar place 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *