De ce?

Ieri, eram in autobozul 28 si cateva statii, cat am mers, am auzit mereu intrebarea „De ce?”.

Un copil cu mamica lui. Un copil curios si o mama de luat la palme.

Mergem acasa?

Da.

De ce?

Ca asa vreau eu! Nu-ti scoate sapca!

De ce?

Ca n-ai voie!

E curent?

Da.

De ce?

Ca asa e.

Mi-e sete, vreau apa.

Bei acasa.

De ce?

Uite-asa!

Aparent, acest De ce? era foarte stresant. Dar, mai ca m-as fi intors sa-i zic cateva mamei! De ce? Chiar asa – de ce? Frumos mai suna intrebarea asta! De ce?!

Pentru ca, din toata chestiunea si din toate de ce-urile copilului, el nu primea niciun raspuns. De ce? Pentru ca raspunsuri de genul ca asa vreau eu, ca n-ai voie, uite-asa, astea nu sunt raspunsuri. Daca nu-i explici unui copil motivul, cauza, efectul… ce-i de explicat in momentul respectiv, il lasi cu mai multe intrebari si cu niciun rezultat.

E adevarat ca, si daca-i raspunzi bine, s-ar putea sa mai primesti cateva de ce-uri pe aceeasi tema, dar macar il dezvolti, il modelezi, il ajuti, il inveti ce inseamna comunicarea.

E adevarat si ca, poate doar in acel moment, mama n-avea chef de conversatii. Poate ca, in restul timpului, e ideala. Dar ieri, in autobuzul 28, ea a picat testul intrebarilor De ce?