• Bucurii,  Cerul şi pământul

    Ne-am întors din Regatul Iernii

    Deși am fost însoțite de Elsa și Ana, prințesele din Frozen, nu am ajuns chiar în regatul de gheață. Am făcut parte, însă, dintr-un regat de poveste! Printre atâtea coduri, atâtea alarme și culori, albul din fața casei bunicilor ne-a făcut să ne simțim într-un basm!

    Peisaj de iarna. Iarna la Magiresti, Bacau

    Nu-mi place iarna, decât dacă o programez din buton și o fac să dispară peste câteva ceasuri. Nu-mi place să pornim iarna la drum lung și nu sunt fana îngerașilor din zăpadă. Cu toate acestea, imaginea de mai sus mi-a pătruns în suflet. Pentru mine, ea nu e doar o poză – ci o trăire.

  • Hopa tropa prin oraş,  Maria-Paula,  Publicitare

    Festivalul Zăpezii pune vara pe pauză

    Maria, mergem să vedem zăpada?, îmi întreb, zâmbăreață, copila. Maria mă privește neîncrezătoare. La cei doi ani ai săi, nu are fixate perfect în minte structura timpului și succesiunea anotimpurilor dar, parcă… parcă îi promisesem că la sfârșitul lui august mergem la mare – nicidecum că vine Moș Crăciun!
    Cu toate astea, entuziasmul meu o cucerește! Aude povești despre pinguini, un iglu – două, trei… oameni de zăpadă și brazi ninși. E fascinată, iar drumul în mașină – din Alexandru, până la Centrul Comercial Felicia – i se pare o veșnicie!

  • Hopa tropa prin oraş,  Vorbe de duh

    Revoltă înăbuşită în zăpadă

    Ultima ninsoare zdravănă a fost pe 14 februarie – atunci când George a rămas înzăpezit în apropierea parcării. El şi încă vreo 20 de maşini, care nu mai puteau nici înainta, nici da cu spatele, nici nimic… De atunci, a trecut aproape o săpămână. Timp în care, nici pe străzile mari nu s-a făcut prea multă treabă. Faza e că-i inadmisibil ca străduţele mici şi intens circulate, dintre blocuri, dar şi mai de la vedere, să privească invidios spre mizeria centrală. Şi să-şi dorească şi ele, măcar atât!

  • Bucurii,  Hopa tropa prin oraş

    Ore de iarnă

    Pentru câteva clipe, iarna a poposit şi la noi. Iarna aceea, adevărată, cu zăpadă şi copii, cu râsete sincere şi alb frumos, de poveste! La ora 10, toată lumea, cu mic cu mare, era afară! Parcă nu voia nimeni să rateze ceea ce, spre prânz, avea să se transforme în amintire…