Cărămida Sfântului Spiridon
Unii, în frunte cu Arie, negau dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos. Îl considerau creație a lui Dumnezeu, diferit de Tatăl și de Duhul Sfânt. De aceea, în anul 325 a fost organizat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. De acolo a rămas cunoscută… cărămida Sfântului Spiridon.
La Sinod, ierarhii au clarificat învățătura Bisericii. Printre ei s-a remarcat și Sfântul Spiridon. Acesta a demonstrat într-o manieră minunată cum Dumnezeu este Unul în Ființă, dar întreit în Persoane.
Pentru asta, s-a folosit de o cărămidă. Un singur obiect, deci, alcătuit din trei elemente: pământ, apă și foc. Cu mâna dreaptă a făcut semnul Sfintei Cruci peste cărămidă. A zis: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Atunci, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa i-a curs printre degete, iar în mâna Sfântului a rămas doar lutul.
În urma acestei minuni, văzând ce poate face cărămida Sfântului Spiridon, filosoful Evloghie, un adept al ereziei lui Arie, a crezut în Dumnezeul cel Adevărat și s-a botezat. „Atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii”, a spus el.
Parte din Sfânta Treime
Unim trei degete, ne facem Sfânta Cruce și rostim: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Așa ar trebui să ne începem, să ne continuăm și să ne sfârșim ziua. Cu Sfânta Treime!Suntem botezați, participăm la slujbe, suntem cununați și înmormântați în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Întreaga noastră ființă este închinată Sfintei Treimi. Tot ceeea ce facem, săvârșim în numele Sfintei Treimi. Cum spunea părintele Stăniloae, viața noastră este plină de Treime.
Și, atunci, cum putem să avem dubii referitor la Sfânta Treime? La existența ei?