O, om! (versuri de citit, neapărat – scrise de către un sfânt)
O, om!, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
De tot ce spui în scris sau grai!
De pilda ce la alţii dai
Căci ea mereu,
Drumul nostru-i mai întortocheat
Atât de tare m-am bucurat de biletele cumpărate pentru a merge la spectacolul de lansare a Drumului, că m-a știut toată lumea! Eu ca eu, dar Maria era în culmea fericirii și l-a (re)făcut cunoscut pe Cosmin Vaman în toată Piața Voievozilor, la grădiniță și la orele de teatru.
Bucurie, bilete, locuri, dorințe îndeplinite! Drumul ar fi trebuit să fie fără obstacole! Doar că,
Pe drumul lui Vaman. Cosmin Vaman
Nici nu mai știu când am auzit prima dată numele, glasul și versurile lui Cosmin Vaman. Nici nu mai știu care a fost primul concert la care am ascultat, cu bucurie, pe Cosmin Vaman și pe Alexandra Andrei (mai nou și, din ce în ce mai des, și pe Andreea Andrei). Știu doar că totul a început de la un uau!, de la glumițe și de la cuvinte care ți se întipăresc în inimă.
Totul a început de la nostalgia muzicii cu care am crescut – devenită, între timp, demodată. Totul a început de la revolta super-mega-topurilor de la radio, în care melodii cu două cuvinte, cinci țipete și trei la-la-la-uri crizează auditoriul, sfidând urechea și creierul…
Încă sunt omul care vrea să asculte mai mult de trei la-la-la-uri. Care vrea ca și copilul lui să audă o poveste – într-o melodie. Care vrea să râdă și să plângă pe versuri deștepte și pe muzică de suflet.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase