Dacă am fost? Normal c-am fost! Doar mi-am promis! Vineri, pe la 21.35 eram deja în curtea Mănăstirii Golia. O mare de oameni aştepta să urce în turn. Am aşteptat şi noi, la o coadă uriaşă. Surprinzător, în cinci minute am intrat. Că ne-a luat mai mult de jumătate de oră ca să ajungem pe acoperiş, asta e o altă poveste. O mică problemă de organizare şi o mare problemă a unora care considerau că au prioritate, în ciuda a toţi şi a toate. Totuşi, m-am bucurat că n-am întâlnit oameni nervoşi sau care să se certe la înghesuială. Ne-am acceptat şi nu a aruncat nimeni pe nimeni de pe scarile alea mici şi la rotund.

Revenind. A fost o seară frumoasă. La înălţime! Cu poze şi cu lumină. Lumină de mai multe feluri.