• Umanitar

    Vindecarea vine de la noi

    18 octombrie 2012 /

    Mi-e atât de ciudă! Unele au o mulțime de genți – de 5.000 de euro fiecare… Unii cheltuie o mie de euro într-o seară și zeci de mii în concedii de vis… Iar o mamă nu are 4.000 de euro pentru o intervenție chirurgicală ce ar putea salva vederea fetiței ei… E nedreaptă viața asta – și e atât de irosită, atunci când avem totul de-a gata…

    Astăzi, am vorbit cu Maria – o colegă de la master. M-a impresionat mult. Mi-a spus că e fericită, că are trei fetițe minunate și un soț deosebit, părinți care o ajută și o casă frumoasă – dar, că se simte vinovată pentru tot ceea ce are, atunci când o întâlnește pe Cristina. E trist să te simți vinovat pentru că ți-e bine. Dar, e și mai trist să ai un prieten pe care nu-l poți ajuta. Căruia îi poți fi aproape – fizic și sufletește – dar, asta să nu fie suficient…

  • Umanitar

    Vlad va fugări cancerul!

    21 august 2012 /

    În România, 60.000 de oameni sunt diagnosticați cu cancer în fiecare an, dar numai 5% dintre ei primesc îngrijire paliativă. Datele astea îți strâng inima și te scot, cumva, din zona de confort. Din garanția copilărească pe care ne-o oferim, aceea că… mie nu mi se poate întâmpla nimic rău. Acum, e adevărat că nu putem trăi cu drobul de sare deasupra capului, dar nici să stăm cu mâinile în sân parcă nu-i o soluție. De aceea, e nevoie să ne rugăm continuu pentru sănătate. Și să mulțumim pentru sănătate, făcându-ne altora de folos!
    În tot acest context, gestul lui Vlad Iftime m-a impresionat mult.

  • Din online,  Umanitar

    Bine faci, laptop găsești!

    3 august 2012 /

    Încep să mă cutremur de atâta boală și atâta durere – care și-au făcut sălaș în trupușoarele firave ale unor copii! Știu că asta-i viața… dar, nu pot să mă mulțumesc cu asemenea consolare. Nici să mă revolt împotriva Cerului nu pot, pentru că toate sunt cu un scop. Fiecare dintre noi avem o cruce de dus și, fiecare dintre noi trebuie să-i ajutăm pe cei din jur să își ducă crucea. Sunt sigură că am trăi într-o lume mult mai bună dacă am învăța să mulțumim pentru binele de care ne bucurăm (și pe care considerăm că-l merităm). Sunt sigură că am trăi într-o lume mai bună dacă am învăța să nu trecem nepăsători pe lângă cei mai năpăstuiți decât noi.

    În acest context, te anunț că astăzi (vineri, 3 august!) este ultima zi în care numărul 848 va mai suna pentru Alexandra-Denisa! Dacă ai lăsat pe mai târziu cei 2 euro pe care i-ai putea oferi fluturașului, acum este momentul să trimiți un sms! Mulțumesc!

    Postarea de față este, însă, despre un alt necaz. Despre o loterie a unei fetițe, Ana-Maria, cu viața – dar, și despre o loterie pentru câștigarea unui laptop!

  • OAMENI - în fiecare zi,  Umanitar

    SMS la 848 – 2 euro pentru Fluturaş!

    30 iulie 2012 /

    În ultima perioadă, am tot vorbit despre Alexandra-Denisa Bibirig. Copilul fluture care ne-a muiat inimile şi ne-a impresionat până la lacrimi. Care ne-a ajutat să redevenim OAMENI – în fiecare zi şi care ne-a făcut să înţelegem că, de multe ori, ne cerem osânda atunci când ne plângem de mărunţişurile-dureri din viaţa noastră. Pe Alexandra-Denisa orice îmbrăţişare o poate răni. Îi poate rupe, la propriu, pielea! Durerea ei este inimaginabilă şi de neconceput pentru un copil de trei ani.

  • Competiţii,  Hopa tropa prin oraş

    Să ne mişcăm în familie!

    13 iulie 2012 /

    Țin minte anii de facultate, în care alergam peste tot, cu rucsacul în spate. Lumea mă întreba, curioasă, ce averi am în el – dar se încrunta, mirată, când afla răspunsul. Pentru că-n rucsacul meu aveam bluză, pantaloni, teniși, prosop… și alte cele de care era nevoie. Pentru că, dimineața devreme, în mijlocul zilei sau seara târziu, când aveam o oră liberă, fugeam la sală. N-am fost niciodată o slăbătură și nici n-am tânjit după asta. În schimb, ani la rând, m-am bucurat de o condiție fizică de invidiat.

    În timp – sau luată de timp – am început și eu să mă amăgesc.