Ioachim şi Ana erau bătrâni şi fără de prunci – o familie de ocară în faţa oamenilor, o familie care nu primise, aparent, binecuvântarea lui Dumnezeu. Însă, drepţii Ioachim şi Ana nu au deznădăjduit, ci s-au rugat mereu, cu credinţă, pentru a avea un urmaş. Ei au făcut şi o promisiune, aceea de a-şi închina copilul lui Dumnezeu, la Templu (ceea ce numim azi Biserică).