Reclamă la blog pe spatele copilului
Am fost la unul dintre multele și fainele ateliere pe care le organizează teacher Oana Jalbă. Eram anunțați să ne înarmăm cu tricouri și chef de desenat – că acuarelele și cariocile speciale pentru materiale textile ne așteptau! În primă fază am zis că iau tricou și pentru mine, nu doar pentru Maria. Apoi am renunțat la idee. Nu știam câtă nevoie va avea copila de ajutor, nici cât de colorată va ieși ea din toată povestea asta! 🙂
Dacă aveam tricoul, ghici ce-aș fi scris pe el! 🙂 Maria, pe bluza ei, a vrut un fluture. I-am respectat, logic, dorința. Totuși, la final, nu m-am putut abține să n-o întreb, timid: Mă lași să scriu și eu pe spate? Când a auzit despre ce-i vorba, a primit propunerea cu zâmbetul pe buze și a adăugat promisiunea: Iar eu o să-ți desenez șapte floricele!
Dilemele tricoului personalizat
Împlinesc, în curând, șase ani de blog. Privesc cu drag în urmă și mă bucur că, în tot acest timp, am cunoscut mulți oameni faini, iar pe unii chiar am reușit să-i păstrez aproape. Aș fi vrut, uneori, să fiu un pic mai bătăioasă. Să lupt pentru copilul ăsta! Să-l fac mai cunoscut, mai vrednic de laudă. Să-l promovez super bine și ăia 7.000 de cititori pe care i-am avut, cândva, într-o lună – să-i am într-o singură zi! Ei… dar eu mă mulțumesc și cu șapte cititori buni, și cu 70, și cu 700! Și, așa, între afacere și suflet a câștigat mereu partea cu emoții și zâmbet – în detrimentul posibilelor foloase materiale sau de imagine :).